pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea către Evrei


Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


Sacrificiile repetate ale Legii sunt insuficiente

101 De fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, și nu înfățișarea realităților - prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an - nu poate nicidecum să-i desăvârșească pe cei care se apropie. 2 Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curățați o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conștiința păcatelor? 3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. 4 Pentru că sângele taurilor și al țapilor nu poate să înlăture păcatele.

Sacrificiul unic al lui Cristos
înlocuiește sacrificiile vechi

5     Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:
    Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă,
    ci mi-ai alcătuit un trup.

6     Nu ți-au plăcut
    nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.

7     Atunci am zis:
    Iată, vin
    - în sulul cărții este scris despre mine -
    ca să fac voința ta, Dumnezeule
!
8 După ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit și nici nu ți-au plăcut jertfele și ofrandele, arderile de tot și jertfele pentru păcat - acestea sunt totuși oferite conform Legii; 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voința ta. Astfel, desființează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voințe, suntem sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

Preoția lui Cristos
înlocuiește preoția Vechiului Testament

    11 Pe când orice preota stă în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi și a oferi de multe ori aceleași jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele, 12 el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând de acum ca dușmanii lui să fie puși sub picioarele sale, 14 pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.

În noua alianță,
jertfele pentru păcate nu mai sunt necesare

    15 Dar și Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus:
16     Aceasta este alianța pe care o voi încheia cu ei
    după zilele acelea, spune Domnul:
    Voi pune legile mele în inima lor
    și le voi înscrie în mintea lor
,
17 și:
    Și nu-mi voi mai aminti
    de păcatele și de nelegiuirile lor
.
18 Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.

Îndemnuri la credință
    19 Așadar, fraților, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus 20 pe calea cea nouăb și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmăc, adică prin trupul său, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă sinceră în plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de conștiința rea și spălându-ne trupul cu apă curată. 23 Să ținem cu neclintire mărturisirea credinței, pentru că cel care a promis este demn de încredere. 24 Să fim atenți unii față de alții pentru a da impuls carității și faptelor bune. 25 Să nu părăsițid adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnați, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua.

Pericolul și pedepsirea apostaziei
    26 Căci dacă păcătuime de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți. 28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii. 29 Cu cât mai aspră, credeți voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care îl va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat sângele alianței în care a fost sfințit și îl va fi batjocorit pe Duhul harului? 30 Într-adevăr, îl cunoșteau pe cel care a zis:
    A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti.
Și din nou:
    Domnul va judeca poporul său.
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Amintirea statorniciei din trecut
    32 Dar amintiți-vă de zilele de la început, în care, după ce ați fost luminați, ați susținut o luptă grea, plină de suferințe: 33 pe de o parte, ați fost supuși la insulte și chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, ați devenit solidari cu cei care erau tratați astfel. 34 Voi ați suferit, într-adevăr, cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, știind că aveți o bogăție mai bună care rămâne. 35 Așadar, nu vă pierdeți încrederea! Ea are o mare răsplată.

Statornicia în credință până la sfârșit
    36 Căci aveți nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voința lui Dumnezeu, să puteți obține promisiunea, 37 deoarece:
    Încă puțin, foarte puțin,
    și cel care vine va veni și nu va întârzia;

38     iar cel drept al meu va trăi prin credință,
    însă dacă se întoarce
    sufletul meu nu-și va găsi plăcerea în el.

39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credință spre mântuirea sufletului.

Note de subsol


a Unele manuscrise au: mare preot.
b Termenul eisodon, care aici descrie intrarea în sanctuarul ceresc, este folosit în literatura greacă extrabiblică pentru a descrie aleea ornamentată pe care se desfășura procesiunea spre templu. Creștinul cunoaște această cale spre ceruri, pe care pornește cu "încredere" (gr. parresia). Termenul grec parresia este mai bogat: creștinul pornește cu entuziasm, fără ezitare, trecând cu bucurie peste obstacole.
c În timp ce evreii, urmând calea Legii, puteau ajunge doar până la vălul care despărțea curtea interioară a templului de Sfânta, creștinii pot ajunge pe calea nouă și vie până în Sfânta Sfintelor din ceruri.
d Unii creștini lipseau în mod obișnuit de la adunarea comunitară zilnică (Fap 2,16) sau săptămânală (Fap 20,7) nu atât din neglijență, cât dintr-o atitudine conștientă (în greaca populară termenul are un sens mai puternic: a dezerta, a abandona), poate din egoism, refuzând să participe la viața comunitară, poate din orgoliu, disprețuind comunitatea fraților, sau poate din frica de a-și arăta credința în timpul persecuției. Pierderea era dublă: pe de o parte, comunitatea scădea la număr și în forță morală; pe de altă parte, creștinul izolat, lipsit de contactul cu cele sfinte și de încurajarea frățească, se expunea pericolului de a-și pierde credința.
e Forma verbală din greacă indică o stare permanentă de păcat, ba chiar o încăpățânare.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire