pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea către Evrei


Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


Definiția credinței
și primii mărturisitori ai ei

111 Credința este garanția realitățilora sperate, dovada realităților care nu se văd. 2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.
    3 Prin credință, înțelegem că lumeab a fost alcătuităc prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.
    4 Prin credință, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuși dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deși mort, el încă mai vorbește.
    5 Prin credință, Enoh a fost înălțat ca să nu vadă moartea și nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălțase. Înainte de înălțarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu. 6 Or, fără credință, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și îi răsplătește pe cei care-l caută.
    7 Prin credință, Noe, înștiințat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea lui; prin credință, a condamnat lumea și a devenit moștenitorul dreptății.

Credința lui Abraham
    8 Prin credință, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un ținut pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge. 9 Prin credință, s-a stabilit în pământul promis ca un străin și a locuit în corturi, împreună cu Isaac și Iacob, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni, 10 căci el aștepta cetatea care are temeliid al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.
    11 Prin credință, și Sara, deși sterilă și trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.
    13 Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut și le-au salutate, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dar dacă s-ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut timp să se întoarcă, 16 dar, de fapt, ei doresc una mai bună, adică cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate.
    17 Prin credință, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; și era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, 18 căruia i se spusese: Prin Isaac, vei avea urmași care-ți vor purta numele. 19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semnf.
    20 Prin credință, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob și pe Esau pentru cele ce aveau să vină. 21 Prin credință, Iacob, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif, s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credință, Iosif, la sfârșitul vieții, a evocat exodul fiilor lui Israel și a dat dispoziții cu privire la osemintele sale.

Credința lui Moise
    23 Prin credință, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinții lui, timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul și nu s-au temut de porunca regelui. 24 Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de-o clipă a păcatului, 26 considerând ca o bogăție mai mare disprețul pentru Cristos, decât bogățiile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită spre răsplată. 27 Prin credință, a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut. 28 Prin credință, a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei. 29 Prin credință, au trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghițiți.
    30 Prin credință, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de șapte zile.
    31 Prin credință, Rahab, prostituata, nu a pierit împreună cu cei necredincioși, deoarece a primit iscoadele cu pace.

Mărturia dată de eroii credinței
    32 Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David și Samuel și despre profeți, 33 care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, și-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor. 35 Unele femei și-au redobândit morții prin înviere. Alții însă au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să primească o înviere mai bună. 36 Alții, apoi, au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare; 37 au fost uciși cu pietre, tăiați cu ferăstrăulg, au murit uciși cu sabia, au umblat pribegi în piei de oaie și de capră, lipsiți de toate, asupriți, maltratați. 38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe.
    39 Dar toți aceștia, primind o bună mărturie pentru credința lor, n-au primit promisiunea, 40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noih.

Note de subsol


a Termenul grec hypostasis poate fi înțeles în trei feluri: 1) substanță, esență; 2) încredere fermă; 3) garanție, titlu de proprietate, ansamblu de documente păstrate în siguranță în arhivă, care atestă un drept de proprietate.
b Lit.: lumile.
c Verbul katartizo evocă desfășurarea actelor creatoare așa cum sunt relatate în Gen 1,1-2,4a.
d Știind că nu mai au nimic de așteptat din lumea aceasta, patriarhii au locuit în corturi, considerându-se fără alt domiciliu stabil, decât cel promis care are temelii, adică nu poate fi distrus pentru că este veșnic.
e Obiceiul de a saluta cetatea era răspândit la popoarele vechi, așa cum apare din numeroasele inscripții. În literatura greacă extrabiblică este descris salutul marinarilor care sosesc în port. La fel și patriarhii salută cu bucurie patria cerească ce se ridică la orizont.
f Lit.: ca parabolă.
g Unele manuscrise introduc: ispitiți, altele: arși, influențate de 2Mac 6,11.
h Planul providenței este fixat în funcție de creștini, cărora le este rezervată o situație mai avantajoasă decât a israeliților: israeliții așteptau, creștinii posedă; ei erau pe drum, creștinii ating scopul, intrând fără obstacole în sanctuarul ceresc, ajungând la împlinire, la desăvârșire.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire