pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea către Evrei


Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


Neputința cultului vechi

91 Într-adevăr, și prima alianță avea rituri ale cultului și un templu, dar pământesc. 2 Căci a fost construit cortul; primul, în care erau candelabrula și masa cu pâinile pentru ofrandăb, este numit Sfânta; 3 după a doua catapeteasmăc, era cortul numit Sfânta Sfintelor, 4 care avea altarul de aur pentru tămâiered, chivotul alianței acoperit în întregime cu aur în care se afla un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaron, ce înfrunzise, și tablele alianțeie. 5 Deasupra lui erau heruvimii măririi care umbreau altarul ispășiriif.
    6 Fiind acestea astfel pregătite, preoții care aduc cult intră mereu în cortul cel dintâi. 7 Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile poporului. 8 Duhul Sfânt arată astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort. 9 Aceasta este o parabolă pentru timpul de față, după care darurile și jertfele care se aduc nu pot desăvârși conștiința celui care aduce cult. 10 Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.

Cultul ceresc al lui Cristos
    11 Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoareg, trecândh printr-un cort mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână [de om], adică nu este din această lume, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică. 13 Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește, dându-le curăția trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastrăi de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui viu.

Noua alianță
    15 Și de aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greșelile din timpul primei alianțe, cei chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice. 16 De fapt, unde este un testamentj, este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut testamentul. 17 Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nici o putere cât timp trăiește cel ce l-a făcut. 18 De aceea, nici prima alianță nu a fost consfințită fără sânge.
    19 Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în fața poporului, Moise a luat sângele vițeilor și al țapilork, împreună cu apă, lână roșie și isop, și a stropit însăși cartea și tot poporul, 20 spunând: Acesta este sângele alianței pe care Dumnezeu a prescris-o pentru voi. 21 Și tot la fel a stropit cu sânge cortul și toate vasele de cult. 22 De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge și fără vărsare de sânge nu există iertare. 23 Deci, dacă era necesar ca imaginile realităților cerești să fie purificate astfel, înseși realitățile cerești [trebuie să fie purificate]l prin jertfe mai bune decât acestea.

Eficacitatea jertfei lui Cristos
    24 Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să fie acum prezent înaintea feței lui Dumnezeu în favoarea noastră, 25 și nu ca să se jertfească pe sine de mai multe ori, așa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva, 26 căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui. 27 Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata, 28 tot la fel și Cristos, după ce s-a jertfit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulți, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl așteaptă.

Note de subsol


a Descrierea sanctuarului construit de Moise în pustiu după modelul arătat de Dumnezeu pe munte se află în Ex 25-26. Intrând în primul cort, în partea stângă, spre sud, se afla candelabrul cu șapte brațe (menorah), în întregime din aur, pe care ardeau zi și noapte șapte candele.
b Masa cu pâinile pentru ofrandă sau "masa prezentării" sau "sfânta masă" se afla în dreapta candelabrului și era acoperită cu un strat de aur. Pe ea se expuneau în două rânduri de câte șase cele douăsprezece pâini consacrate, care reprezentau cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Aceste pâini erau reînnoite în fiecare sâmbătă și apoi consumate numai de preoți; erau oferite în fața lui Dumnezeu ca mulțumire pentru toate darurile sale, de unde și numele lor: "pâinile feței".
c La intrarea în primul cort (Sfânta) și la intrarea în al doilea cort (Sfânta Sfintelor) era câte o catapeteasmă. Cf. n. Mc 15,38.
d Altarul pentru tămâiere era de formă paralelipipedică (de aproximativ 45/45 cm și înălțime de 90 cm) din lemn de salcâm și acoperit cu aur. Pe altar se așeza vasul pentru arderea tămâiei, tot din aur, plin cu cărbuni aprinși peste care se punea tămâia și mirodeniile. Cu acest vas intra marele preot în Sfânta Sfintelor o singură dată pe an, în ziua Ispășirii. Fumul de tămâie devenea astfel o perdea care îl proteja de vederea directă a chivotului din care îi vorbea Dumnezeu.
e Chivotul sau arca alianței era un fel de scrin de 1,25/0,70/0,75 m din lemn de salcâm, placat cu aur în interior și în exterior. Conținea: 1) un vas din aur plin cu mană (porția unei persoane pentru o zi), evocarea providenței lui Dumnezeu față de popor; 2) toiagul lui Aaron, mărturie miraculoasă a alegerii sale ca preot; 3) cele două table de piatră pe care era gravat decalogul. Unele tradiții ebraice târzii vorbesc despre cartea Legii. Chivotul alianței a fost considerat întotdeauna ca locul în care se păstrează documentele care dovedesc alianța încheiată între Dumnezeu și Israel.
f Altarul ispășirii sau tronul milostivirii era considerată placa de aur masiv care era deasupra chivotului. Heruvimii de pe chivot, cu aripile desfăcute, făceau umbră peste "altarul ispășirii", care era stropit cu sângele victimelor de către marele preot pentru a obține de la Dumnezeu iertarea păcatelor poporului. "Tronul milostivirii" era locul în care Dumnezeu se întâlnea cu poporul său și-i transmitea poruncile.
g Câteva manuscrise importante au: al bunurilor realizate.
h Deși nu este în original, este sugerat de prepoziția dia.
i Multe manuscrise au: noastră, iar câteva au: lor.
j Cuvântul grec diatheke înseamnă, în greaca biblică, "alianță" (v. 15.18-20), iar în greaca profană, "testament" (v. 16-17). Și într-un caz, și în altul era cerută folosirea sângelui (jertfă-sigiliu). Autorul se folosește de acest dublu sens pentru a arăta că Isus Cristos trebuia să moară pentru a încheia o nouă alianță, iar cei care cred devin moștenitori ai bunurilor divine.
k Multe manuscrise omit: și al țapilor.
l Exprimarea greacă este eliptică, de aceea este necesară o reluare a ideii verbale din propoziția anterioară: trebuie să fie purificate.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire