pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Miriam, privilegiu și răspundere

Versiunea greacă a Septuagintei redă Mirjam cu Mariam, Vulgata cu Maria. Semnificația numelui este necunoscută, dar mai ales pentru interesul față de numele Maicii lui Dumnezeu, dintotdeauna s-a căutat să i se dea un sens, oferind numeroase semnificații precum "cea iubită" sau "văzătoarea" sau "suverana", niciunul dintre acestea, însă, nefiind convingător la nivel filologic. Cu toată probabilitatea, avem de a face cu un nume semitic, chiar dacă s-ar căuta originea lui în egipteanul "mrj.t" - "cea iubită".

Pentru devoțiunea față de Fecioara Maria, un rol determinant îl are etimologia susținută de Sf. Ieronim, potrivit căruia numele este compus din ebraicul "mar" (picătură) și "jam" (mare), astfel încât el îl explică în latină prin Stilla maris, "picătură de mare". Mai târziu, printr-o greșeală de transcriere "stilla" (picătură) devine "stella" (stea), de unde vine și salutul în imnul latin Ave, maris stella, documentat din secolul IX.

Miriam era sora lui Moise și a lui Aron, dar cele trei personaje sunt considerați frați abia în perioada post-babilonică, mai precis în genealogia din Num 26,59, provenind din cercurile sacerdotale și, în legătură cu aceasta, în 1Cron 5,29, carte redactată în jurul anului 400 î.C. Mărturia mai veche a fraternității celor trei se găsește în Mih 6,4 (un text din perioada imediat de după exil) unde legătura de rudenie nu este declarat în mod explicit, dar pare să fie presupus. Potrivit observației din Ex 6,20, aparținând Codicelui sacerdotal, unde se redau pentru prima dată numele părinților, Amram și Jochebed (în această formă, apare în altă parte doar în Num 26,59) Jochebed l-a născut pe Aron și pe Moise, dar în mod ciudat nu se vorbește de Miriam. Aceasta se explică prin faptul că Miriam a fost pusă în legătură cu Moise și Aron abia într-un al doilea moment. Dar în ce fel această figură, care cu siguranță este istorică, poate fi situată în timp și spațiu, este greu de spus, dată fiind complexitatea situației în care se află tradițiile Pentateuhului, a cărui istoricitate nu poate fi evaluată în mod adecvat.

Sora aleșilor Domnului: istorie și misiune

Miriam apare pentru prima dată în episodul copilului Moise salvat din apă (Ex 2,1-10) cu toate că aici nu este menționată pe nume, ca părinții, dar este prezentată numai ca o tânără de vârsta căsătoriei (ebraică almah, în v. 8), drept care trebuie să fi fost cu cel puțin 14 ani mai mare decât Moise (în Ex 7,7 Aron avea trei ani mai mult decât Moise). După oribila poruncă a faraonului de a arunca în Nil toți întâii-născuți evrei, mama l-a încredințat apelor Nilului pe copilul Moise, de trei luni, punându-l într-un coș de papură uns cu smoală iar surorii lui i s-a cerut să verifice care avea să fie deznodământul. Când fiica faraonului a dat din întâmplare peste copil și s-a hotărât să-l adopte, tânăra s-a prezentat declarându-se dispusă să aibă grijă de copil până va fi înțărcat. Analiza exegetică a Pentateuhului a demonstrat că această povestire despre abandonul și salvarea unui copil este un motiv foarte antic despre pericolul și salvarea obținută de personaje importante în timpul copilăriei lor, grație intervențiilor unor forțe superioare (Paralelismul cel mai apropiat este legenda nașterii regelui Sargon din Acad, 2414 - 2358, care fiind copilul ilegitim al unei preotese a fost abandonat în apele Eufratului într-un coș uns cu smoală, de unde a fost apoi pescuit și adoptat de un țăran). Acest motiv a fost aplicat la figura lui Moise pentru a demonstra că încă de la început viața sa era pusă sub semnul providenței divine. Această povestire a fost ampliată într-un al doilea moment, cu adăugarea versetelor 4 și 7-10a, unde se vorbește despre sora lui Moise, chiar dacă această adăugare este în contradicție cu versetele 1-2, unde Moise este întâiul născut, cum presupune întreaga desfășurare a evenimentului: un om a luat o femeie de soție, care a zămislit și a născut un copil (cf Gen 38,2; Os 1,3).

Deja reputatul exeget evreu Rashi (1040-1105) s-a întrebat cu uimire de ce Moise ar fi avut o soră mai mare, și Aron de altfel era mai mare decât Moise, și a rezolvat problema ipotizând o a doua căsătorie. Versetele 4 și 7-10a au fost introduse în povestirea despre Moise salvat din ape (un text elohist?) numai după ce Miriam devenise în tradiție sora lui Moise, adică în perioada de după exil. Ei, ca soră a copilului abandonat, i-a revenit îndatorirea de a-l aduce pe noul născut la mamă pentru ca aceasta și nu o moașă egipteană, să-l alăpteze până la înțărcare.

Miriam, protagonistă în exodul din Egipt

Despre Miriam se vorbește din nou doar cu ocazia exodului din Egipt, care a avut loc circa 80 de ani mai târziu. După ce israeliții au trecut prin mare ca pe uscat, în timp ce faraonul era înghițit de valuri împreună cu oștirea lui "Miriam, prorocița, sora lui Aron, a luat timpanul în mână și au ieșit după ea toate femeile cu timpane și dănțuind. Și răspundea Miriam înaintea lor: ‚Să cântăm Domnului, căci cu slavă s-a preaslăvit! Pe cal și călăreț, în mare i-a aruncat!' (Ex 15,20-21). Abia aici Miriam este menționată pe nume pentru prima dată, dar în mod ciudat, este prezentată ca sora lui Aron, care în episodul traversării mării nu apare nicidecum. Ar fi fost mult mai normal, așadar, ca ea să fie prezentată ca sora lui Moise, care este protagonistul ambelor evenimente și pe buzele căruia este pus cântecul de biruință la trecerea mării, în raport cu cântarea lui Miriam (Ex 15,1-8). Aceasta lasă de înțeles că la început Miriam a fost pusă în legătură Aron, mai înainte ca amândoi să fi fost considerați fratele și sora lui Moise. Titlul de "prorociță" atribuit aici lui Miriam indică, din context, o persoană extatică sau o cântăreață cu inspirație divină.

Privilegiu și responsabilitate

Numai în episodul răzvrătirii celor doi față de Moise (Num 12,1-16), pentru că acesta luase în căsătorie o femeie etiopiancă, Miriam și Aron apelează la faptul că Domnul a vorbit nu numai lui Moise, dar și lor, revendicând în acest fel o poziție similară celei lui Moise în calitate de destinatari ai cuvântului divin (că cei trei ar fi frați, nu se spune, din moment ce în v. 11 Aron se adresează lui Moise numindu-l ‚domnul meu'; doar între Aron și Miriam ar trebui presupusă o legătură mai strânsă). Ei, însă, sunt aspru dojeniți de Dumnezeu, care le aduce aminte că, dacă cu un profet el vorbește în mod indirect, prin viziuni și vise, cu Moise, în schimb, el vorbește nemijlocit, în mod unic și irepetabil, într-o familiaritate pe care n-a acordat-o niciunui alt om. Pentru mândria ei, Miriam a fost lovită cu lepră atât de grav (cf Deut 24,9) încât a devenit albă asemenea zăpezii, consumată ca un copil născut mort. Faptul că Aron nu a fost pedepsit și el, nu denotă misoginie ci reflectă faptul că în tradiția inițială era vorba numai de răzvrătirea lui Miriam. La cererea lui Aron, Moise mijlocește la Dumnezeu și îi răspunde: "Dacă tatăl ei i-ar fi scuipat în față, n-ar trebui să se rușineze timp de șapte zile?" (Num 12,14). Miriam a fost eliberată de lepra teribilă, e adevărat, dar a fost izolată în afara taberei timp de șapte zile, o normă prescrisă, pe cât se pare, nu numai pentru leprosul vindecat (Lev 14,8), dar și ca pedeapsă pentru o fiică care s-a purtat în mod deosebit de grav față de tatăl ei, cum arată referință la scuipatul în obraz. Despre Miriam se povestește mai departe că a murit în oaza Kadesh unde a fost înmormântată (Num 20,1).

Lectura posterității

Fără îndoială, Miriam a fost o figură de prim plan în istoria Israelului din primele timpuri, a cărei relevanță enormă rezultă din faptul că tradiția ulterioară a așezat-o alături de Moise ca prorociță, împreună cu Aron, făcând din ea sora lor. În acest fel, în Mih 6,4, Iahve amintește Israelului că în exodul din Egipt a trimis drept călăuze poporului ales pe Moise, Aron și Miriam. Aic, lui Miriam i se atribuie deja un rol de conducere pentru Israel, cu toate că ea apare în acest rol doar o singură dată, când, în apropiere de Marea Papurii, precede femeile invitându-le la cântarea de laudă a lui Iahve. Potrivit unui text din Targum, Moise, Aron și Miriam sunt "trei profeți: Moise, pentru a învăța tradiția și legile, Aron, pentru a impune reconcilierea asupra poporului și Miriam, pentru a instrui femeile".

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire