pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Mihea, profetul nașterii lui Mesia

Numele Mihea este o formă prescurtată din Mika-ja(hu) sau Mika-el și înseamnă "Cine e ca Iahve/Dumnezeu (El)?". Acest nume care exprimă o mărturisire de credință este un nume de persoană printre cele mai iubite și frecvente din Vechiul Testament și preamărește unicitatea lui Dumnezeul lui Israel, incomparabil între toate divinitățile. Astfel, în Isaia (44,6), Iahve declară: "Nu este un alt Dumnezeu în afară de mine" și pune întrebarea: "Cine este ca mine?". Un comentariu la acest nume se găsește chiar în cartea lui Mihea, unde spre sfârșit se afirmă: "Care Dumnezeu este ca tine, care ștergi fărădelegea și ierți păcatul?"

Numele cu forma "Cine este ca... (numele divinității)?" este atestat în scrierile cuneiforme începând cu al treilea mileniu î.C. În urma săpăturilor din cetatea imperială Ebla, în nordul Siriei, au fost descoperite și nume precum Mi-Ka-Ya (Ya aici nu este Jahve, ci un sufix hipocoristic, adică un element folosit pentru a compune forme de alint) și Mi-Ka-Il, o dovadă suprinzătoare a faptului că numele Micha(el) este în uz de peste patru mii de ani.

Profilul istoric

Mihea, unul din cei doisprezece profeți minori, este originar din Moreset, un mic centru locuit pe colinele din Iuda, situat la circa 35 km de Ierusalim. Nu avem alte știri despre el. Nu este transmis nici măcar numele tatălui său, cum se face de obicei în alte cazuri. Nu cunoaștem ocupația lui și nimic nu ni se spune despre experiența vocației, nici unde nici în fața cui a vorbit ca profet. Potrivit antetului cărții care-i poartă numele, el a fost activ sub domnia regilor din Iuda Iotam (739-734), Ahaz (734-728) și Ezechia (728-699). A fost așadar contemporan al profetului Amos și al profetului Isaia, activ acesta din urmă, în regatul din Sud, a cărei predicare cade între anii 739 și 701. Din câte se pare, Mihea a fost mai prezent în timpul lui Ezechia, pentru că în Ier 26,18 se vorbește despre el în următorii termeni: "Mihea din Moreset, care a fost profet în timpul lui Ezechia, regele lui Iuda".

Greutatea de a fi profet în vremuri tulburi

Cartea sa începe cu o amenințare adresată Samariei (1,2-7), prin care anunță cetății propria distrugere: "De aceea, voi reduce Samaria la o grămadă de ruine, la un câmp de plantat vie". Pentru că începând cu campania militară condusă în Palestina de regele asirian Tiglat Pileser al III-lea (745-727) în anul 734, dispariția regatului de Nord se profila în termeni tot mai clari, până când la sfârșit, capitala Samaria, pe care Salmanassar al V-lea (727-722) a înconjurat-o în stare de asediu din 725 până în 722, în 722 a fost cucerită de Sargon al II-lea (722-705), Mihea trebuie să fi desășurat activitatea sa de profet între anii 733-723.

Dar posibilitatea căderii Samariei comporta o perspectiva unui destin analog pentru Ierusalim și Iuda. De aceea, Mihea îi îndeamnă pe conaționalii săi, stabiliți la Sefela, la o lamentație penitențială (1,8-16), să umble "goi și desculț", sub aparența unui prizonier dezonorat, plângând și lamentând dispariția temută a țării.

Mihea a fost un profet de nenorociri, constrâns să amenințe cu nimicirea Samariei, a Ierusalimului și a lui Iuda din vina capilor politici, a principilor și a judecătorilor, a preoților și a profeților: "ei urăsc binele și iubesc răul, devorează poporul meu, smulg piele de pe oameni și le sfărâmă oasele" (3,2). Inițial, Mihea se dăruiește cu compasiune și zel în favoarea persoanelor asuprite și exploatate din patria sa. Aici, miniștrii, oficialii și soldații garnizoanelor vecine au smuls de la oamenii simpli casele și ogoarele, privându-i de propriul pământ (2,1-11). Faptul că Mihea este angajat cu atâta ardoare și curaj pentru salvarea drepturilor celor neapărați din fața violenței și ambiției celor puternici, dă de înțeles că era un om de prestigiu, probabil un bătrân al satului, care în această funcție reprezenta exigențele comunității sale chiar și la Ierusalim. Aici, el condamnă aviditatea profeților (3,5-8), corupția judecătorilor, febrila activitate de construcții finanțată cu sânge și nedreptate (3,9-11). Mai mult, în mijlocul unor asemenea activități, mai au curajul să proclame încrederea în Dumnezeu: "Nu este oare Domnul în mijlocul nostru? Nu ne va lovi niciun rău!"(3,11). Dar acestei camarile ipocrite și complăcută, Mihea vestește o pedeapsă nemaiauzită: "Ierusalimul va deveni o grămadă de dărămături, muntele templului un deal sălbatic" (3,12), un oracol care trebuia să răsune ca prăbușirea unui munte. Niciun profet nu a îndrăznit vreodată să vorbească astfel despre Ierusalim. Ce efect nebănuit putea să aibă acest oracol fără egal se poate vedea din faptul că chiar și o sută de ani mai târziu populația își va aduce aminte de el (cf Ier 26,18), când Ieremia exprimă aceeași amenințare. Dacă poporul iritat în fața acestor cuvinte decide să-l elimine pe Ieremia, ne putem imagina în ce măsură Mihea a pus degetul pe rană, expunându-se la reacții furibunde.

Povară și mântuire

Mihea a vestit însă și mântuirea, chiar da nu în mod direct. Cartea care poartă numele lui cuprinde șapte capitole și are nu doar oracole de amenințare (capitolele 1-3 și 6-7,7) dar și două nuclee de făgăduințe, care urmează amenințărilor (4-5 și 7,8-20). În timp ce culegerea de cuvinte din capitolele 1-3 (cu excepția 2,12-13) este atribuită de aproape toți cercetătorii lui Mihea, celelalte capitole, mai ales 4-5, sunt discutate și unii le datează, în totalitate sau parțial, din perioada post-exilică. Astfel, 4,9-14 presupune cucerirea Ierusalimului din 586 î.C. și deportarea în Babilon; 4,1-4 presupune reconstruirea templului din 515; versetul 7,11 care vorbește despre zidurile reconstruite ale Ierusalimului, trebuie să fi fost compus cu puțin timp înainte de Esdra, în timpul căreia zidurile au fost reedificate, în anul 458. În acest fel, fondul istoric al cărții lui Mihea îmbrățișează un arc de timp de aproximativ 300 de ani.

Pasajul care vorbește despre pelerinajul popoarelor spre Sion (4,1-5) cuprinde oracolul citat foarte des, dar care de fapt trebuie raporta la sfârșitul timpurilor: "vor preface săbiile lor în fiare de plug și lăncile lor în cosoare" (v.3); același vers se găsește și în Is 2,2-4, dar foarte probabil nu este nici al profetului Isaia nici al lui Mihea. Această expresie post-exilică despre viitoarea preamărire a Sionului a fost pus în mod intenționat de redactorul sacru, ca un contrast, imediat după vestirea distrugerii Ierusalimului, pentru a da expresie speranței că Dumnezeu, în cele din urmă, nu vrea distrugerea, ci reînnoirea radicală a omului.

Lectura posterității

Din cartea lui Mihea este cunoscută mai ales profeția referitoare la Mesia, care provine de la Betleem, la care fac referință cărturarii regelui Irod (Mt 2,4-6): "Și tu, Betleeme Efrata, atât de mic pentru a fi între cetățile reședință ale lui Iuda, din tine îmi va ieși cel care trebuie să fie stăpânitor peste Israel; obârșia lui este din vechime, din zilele veșniciei" (5,1). Dacă această prezicere mesianică provine efectiv de la Mihea, cum consideră unii, este problematic întru cât presupune în mod clar (ca în 4,8) sfârșitul dinastiei davidice.

Și față de amenințările din 6,1-7,7, atribuite recent aproape în întregime lui Mihea, s-au ridicat unele obiecții. Aici găsim un vers renumit, imprimat în memoria creștinilor pentru că face parte din reproșurile cântate în Vinerea Sfântă, în timpul adorației Sfintei Cruci, cu dojana și plânsul lui Cristos față de poporul său infidel: "Poporul meu! Ce ți-am făcut și cu ce te-am împovărat? Răspunde-mi! (6,3).

Dar cuvintele cele mai citate sunt din 6,8, care cuprind în mod minunat și concis chintesența unei vieți plăcute lui Dumnezeu: "Ți s-a arătat, omule, ceea ce este bun și ceea ce cere Domnul de la tine: să practici dreptatea, să iubești bunătatea și fidelitatea, să mergi cu smerenie înaintea Dumnezeului tău!"

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire