pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ezechia, model sau lider duplicitar?

"Ezechia" este un alt nume de persoană care exprimă încrederea în Dumnezeu, preamărindu-i puterea și tăria; semnificația lui poate fi redată în traducere prin "tăria mea (hizki) este Jahve (Ja/Jahu)". Într-un psalm de o frumusețe deosebită (Ps 18,2) care începe cu renumitele cuvinte "Iubi-te-voi, Doamne", autorul eliberat de violența dușmanului se roagă cu aceste cuvinte: "Domnul este întărirea mea (Jahve, hizki) și scăparea mea și izbăvitorul meu".

Ezechia a fost rege peste Iuda, regatul de Sud, ajuns pe tron la 25 de ani, domnind la Ierusalim între 728-699. Opera istorică a Deuteronomistului evidențiază de preferință meritele lui Ezechia în purificare credinței jahviste de urmele cultului păgân, care invadaseră religia mai ales în timpul domniei tatălui său Ahaz (734-728) și care vor înflori din nou foarte curând în timpul fiului său Manase (699-643).

Ezechia, lider politic duplicitar

El a reușit să ducă la îndeplinire planurile sale politice, presat cum era în continuu de amenințările imperiului asirian. Acesta din urmă a restrâns de mai multe ori granițele regatului său dar fără să cucerească Ierusalimul, cum de altfel prorocise profetul Isaia.

Când regele Ozia, al regatului Israel (731-722) s-a hotărât să scuture jugul domniei asiriene, regatul din Sud, care în 733 sub conducerea lui Ahaz s-a supus de bunăvoie și se angajase să plătească tribut, nu a luat parte la această mișcare de rebeliune. Pentru acest motiv i-a fost cruțată soarta în care a căzut regatul Israelului: în 722, prin distrugerea capitalei Samaria și deportarea marii majorități a populației, a fost distrus pentru totdeauna. Și Ezechia inițial a rămas un supus fidel al asirienilor, dar în anii 713-711, sub conducerea cetății filistene Așdod, s-a aprins din nou mișcare de revoltă și Ezechia a intrat în această coaliție anti-asiriană. A primit la Ierusalim o delegație etiopiană - la care face referință Is 18,1-6 - întru cât faraonul Shabaka, fondatorul celei de a XXV-a dinastie (etiopiană), a făgăduit sprijinul său militar. Dar Isaia îl avertizase pe Iuda în privința acestei revolte și timp de trei ani profetul umbla fără haine și desculț, pentru a ilustra prin această acțiune simbolică faptul că regele asirian Sargon al II-lea (722-705) avea să târască în captivitate pe toți rebelii, fără haine și fără încălțăminte (Is 20,1-6). După cum prorocise profetul, în 711 revolta a fost sufocată de Sargon și teritoriul Așdod a devenit provincie asiriană. Regatul lui Iuda a reușit să scape de această încorporare în imperiu pentru că a fost primul care s-a supus.

Ezechia: încrederea în sine sau încrederea în Domnul?

În 705, Sargon a murit și i-a urmat fiul Senaherib (705-681). Cum se întâmplă cu regularitate la succesiunea tronului, au izbucnit răscoale în tot imperiul asirian. Și Ezechia a încercat să folosească această ocazie pentru a se elibera o dată pentru totdeauna de jugul asirian. El și-a asumat funcția de lider al coaliției anti-asiriene la care au aderat diverse mici state din sudul regiunii siro-palestiniene. Și de această dată Ezechia a căutat sprijinul Egiptului, dar încă o dată Isaia (30,1-5; 31,1-3) l-a avertizat să nu se încreadă mai mult în Egipt decât în Domnul. Regele însă era atât de convins de succes încât n-a dat ascultare profetului pentru a evita cu orice preț conflictul militar cu Asiria, ceea ce ar fi dus la nenorocire. Senaherib a sufocat în sânge revoltele din estul imperiului, întărind și mai mult propria domnie. Din 701, apoi, s-a dedicat problemelor din Siria și Palestina: a supus cetățile feniciene de pe coastă, a înfrânt armata egipteană care venea în sprijinul revoltei și a subjugat cetățile filistene Așcalon și Ekron. După care și-a îndreptat marșul triumfal împotriva lui Iuda și a regelui Ezechia. Despre aceste evenimente, însuși Senaherib ne informează în analele domniei lui.

Dar regele lui Iuda își luase toate măsurile necesare în vederea rezistenței în caz de asediu al capitalei. A întărit apărarea și a asigurat aprovizionarea cu apă, indispensabilă unei cetăți asediate. A construit în acest sens un tunel lung de 500 de metri prin care apa venea în rezervorul Siloe de la izvoarele Ghicon, în valea Cedronului. Acest canal, ce poate fi străbătut și astăzi când apa are un nivel mai redus, dovedește nu numai gradul ridicat al tehnicii din acel timp dar și frica teribilă care a deterimat măsuri de apărare atât de costisitoare. Profetul Isaia a critic, cu toate acestea, inițiativele puse în practică, pentru că erau inspirate din încrederea în sine, în propria inteligență și nu în Dumnezeu.

În fine, cursul evenimentelor descrise de Analele lui Senaherib nu concordă întru totul cu datele biblice. În locul asediului descris de Senaherib, Biblia ne spune că regele asirian a trimis trei miniștri care au pus în act tentative de intimidare, înscenate în mod magistral, după care asirienii au luat calea întoarcerii. Regele Ezechia, la rândul său, s-a retras într-o ascunzătoare, cuprins de frică și îngrijorare, îmbrăcat în haine de pocăință. L-a chemat la sine pe Isaia, care l-a încurajat aducându-i la cunoștință planurile lui Senaherib (Is 37, 1-8). Când Senaherib a cerut pentru a doua oară lui Ezechia să se predea, Dumnezeu i-a răspuns regelui prin profetul Isaia: "Pe calea pe care a venit se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul" (Is 37,34). Senaherib, într-adevăr, nu a reușit să asedieze și să cucerească Ierusalimul. Din același capitol al profetului Isaia (37) suntem informați că un înger al Domnului a lovit tabăra asirienilor, limbaj care de obicei face referință la izbucnirea unei ciume sau a unei gripe ucigătoare. Locuitorii Ierusalimului au izbucnit în manifestări de bucurie ieșite din comun, dar de mulțumire față de Dumnezeu, de pocăință și convertire, nici vorbă (Is 22,13 ș.u.).

Dar Ezechia nu a scăpat fără urmări. Nu numai că a trebuit să plătească din nou lui Senaherib tributul din urmă, dar a trebuit să trimită la Assur un dar de supunere de 30 de talanți de aur (un talant este echivalentul a 35 kg) și 300 de talanți de argint, ceea ce a reușit să facă numai prin spolierea templului ( cf 2 Rg 18,14-16).

Lectura teologică a puterii politice

La nivel politic, așadar, planurile lui Ezechia nu au avut sorți de izbândă. Nu a dat ascultare profetului Isaia, s-a lăsat antrenat într-o revoltă prostească împotriva puterii imense a asirienilor, târând țara într-o ruină din ce în ce mai mare. Provincia lui Iuda a fost devastată și supusă principilor filisteni, vasali ai asirienilor, tributurile apăsătoare ale populației au rămas neschimbate iar Ezechia putea să mulțumească lui Dumnezeu dacă Ierusalimul nu a fost cucerit și distrus.

Deuteronomistul, însă, în evaluarea regilor lui Israel și ai lui Iuda atât din punctul de vedere al istoriei profane cât mai ales cel religios, are cuvinte deosebite de elogiu pentru acest rege: "dintre toți regii lui Iuda, niciunul nu i-a fost egal, nici dintre urmași nici dintre predecesori" (2 Rg 18,5 ș.u.; Sir 49,4). Fidel față de cultul lui Iahve, asemeni strămoșului său David, a purificat cultul de orice infiltrație a elementelor cananeene. Spre deosebire de Cartea Regilor, opera istorică a Cronicilor se lungește îndeosebi în a povesti meritele lui Ezechia cu privire la templu și la cult, încât face din el un model excelent de reformator. În acest fel, lui i se datorează purificarea templului și săvârșirea regulară a cultului (2 Cr 29), celebrarea anuală a Paștelui la Ierusalim (2 Cr 30) precum și exercițiul ordonat și corect al serviciului preoțesc și levitic, cu vărsarea regulată a zeciuielii la templu (2 Cr 31). Potrivit Prov 25,1, colecția zicerilor lui Solomon din textul actual al capitolelor 25-29 a apărut în timpul regelui Ezechia, probabil chiar la solicitarea lui.

Lui Ezechia i se atribuie și un imn de mulțumire pe care l-a compus după ce a fost vindecat de o boală gravă (Is 38,9-20). În timp ce, muribund, îl implora pe Dumnezeu amintindu-i comportamentul său pios, Jahve l-a trimis pe Isaia să-i spună că avea să mai trăiască alți 15 ani: ca semn al acestei promisiuni divine, a făcut să coboare cu zece trepte umbra soarelui care era la apus peste treptele palatului regal (Is 38,1-8; Sir 48,23).

Lectura posterității

Vindecarea mirabilă a lui Ezechia lasă de înțeles care este adevărata valoare a vieții umane înaintea lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-l interesa ca regele lui Iuda să obțină mari succese politice. Cu siguranță Ezechia voia să obțină ceea ce era mai bun pentru poporul său, dar considerând extraordinara putere a asirienilor din acel timp, nici acrobațiile diplomatice și efortul armelor nu puteau garanta mare lucru. Deuteronomistul și Cartea Cronicilor îl consideră un rege exemplar numai pentru că el a folosit toate energiile sale și entuziasmul personal pentru apărarea cauzei lui Dumnezeu. Pentru că înaintea lui Dumnezeu, voința dreaptă și intenția curată sunt mai importante decât succesul, iar generozitatea pentru Împărăția valorilor spirituale, mai de preț decât edificarea unei împărății pământești efemere.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire