pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Esdra, preot pentru popor

Numele "Esdra" înseamnă "sprijin, ajutor", unde Dumnezeu este subînțeles. El are la bază încrederea fermă că Dumnezeu îi sprijină pe cei care cred în el. Numele propriu de persoană poate fi pus în legătură cu numele lui Dumnezeu după cum reiese din alte nume teofore: "Eli-ezer" (El, Dumnezeu este ajutor). Verbul corespunzător revine și în alte nume de același gen: El-azar (Lazăr, în Noul Testament) care înseamnă "El, Dumnezeu, a ajutat" sau Azar-iah "Iah(-ve) a sprijinit".

Esdra a activat ca preot și scrib în comunitatea post-exilică din Ierusalim, mobilizându-se pentru cultul divin și purificarea credinței. Despre activitatea lui ne informează, întocmai, cartea omonimă și o parte a cărții lui Nehemia.

Cartea lui Esdra începe cu edictul regelui persan Cirus din 538 î.C., prin care se permite iudeilor deportați în Babilonia să se întoarcă la Ierusalim și să reconstruiască templul distrus în 586 î.C.. Cirus a încredințat unui funcționar fidel tezarurul templului, un total de circa 5.400 de vase de aur și de argint, pe care Nabucodonosor îl luase de la templul din Ierusalim. În lista repatriaților, în care sunt enumerați mai întâi laicii, apoi preoții și leviții, reiese că edictul a permis întoarcerea a 42.360 de persoane, care - se spune în mod lapidar - s-au stabilit în cetățile lor. Dar întoarcerea în patrie păstrează în continuare un văl peste nenumăratele suferințe și adversitățile întâlnite. Autorul nu se interesează atât de renașterea socială și economică, ci mai ales de renașterea religioasă. Șase luni după ce au ajung în patrie, preotul Iosue și capul Zorobabel au reconstruit altarul în același loc de înainte și au început jertfa arderii de tot (holocaustul) în fiecare dimineață și seară. După alte șase luni au început lucrările de reconstrucție al așa numitului "al doilea templu", care în ciuda inițiativelor contrare a variați dușmani, grație profetului Aggeu și Zaharia, dar și sprijinului financiar al regelui persan Darius, în 515 a fost terminat și consacrat. Știrea următoare ne spune că sub Nehemia, guvernator al Iudeii între 445-433, în timpul regelui Artaxerxe I (465-423), au fost reconstruite zidurile Ierusalimului.

În ce-l privește pe Esdra, el a ajuns la Ierusalim în anul al șaptelea al domniei lui Artaxerxe. Dacă este vorba de Artaxerxe I, atunci Esdra ar fi sosit chiar mai înainte de Nehemia, în 458, ceea ce concordă cu expunerea pe care o găsim în cărțile lui Esdra și Nehemia. Alți exegeți, în schimb, susțin că Esdra ar fi ajuns la Ierusalim sub Artaxerxe al II-lea, ceea ce ar însemna că suntem la o generație după Nehemia, în anul 398. Opera istorică a Cronicarului, inversând ordinea cronologică a faptelor, ar fi dat întâietate lui Esdra, pentru că era preot și s-a dedicat restaurării cultului și purificării credinței poporului. Pentru teologia acestei viziuni edificarea comunității de credință era mult mai importantă decât destinul comunității civile, care pentru Nehemia este pe primul loc.

Esdra pornește spre Ierusalim

Preotul Esdra, a cărei genealogie este descrisă pînă la Aron "era un învățător (scrib) priceput în legea lui Moise", "preot și învățător al legii Domnului". În calitate de "cărturar al legii Dumnezeului cerurilor", cum îl descrie edictul oficial al persanilor, era competent în afacerile religioase ale evreilor din Babilonia. Un document al lui Artaxerxe îl trimitea pe Esdra la Ierusalim, cu puteri depline, cu mandatul de a reglementa situația religioasă și cultuală a comunității iudaice post-exilice din Palestina, care provoca nu puține probleme. Esdra trebuia să se prezinte la Ierusalim cu daruri în aur și argint, precum și cu oferte votive din partea regelui și a iudeilor din provincia de Babilonia, oferte destinate templului și jertfelor. În plus, trebuia să garanteze personalului de la templu scutirea de impozite și, cu amenințarea unor pedepse severe, să asigure respectarea legii lui Iahve și a legislației regale. Însoțit de circa 1500 de iudei, la care s-au alăturat 238 de leviți și slujitori ai templului, Esdra a pornit în călătorie și după patru luni au ajuns la Ierusalim. Aici a început imediat lucrarea de reformă, procedând mai ales cu mare determinare împotriva căsătoriilor mixte. În cadrul unei adunări populare, a convins peste o sută de bărbați să rupă căsătoria cu femeile străine, chiar dacă aveau copii cu acestea. În Neh 8 aflăm că Esdra, în piața de la Poarta Apelor, se urca la o tribună de lemn construită anume și citea fragmente din "Legea lui Moise". Foarte probabil era vorba de material legislativ din actualul Pentateuh. Trebuie notat faptul că forma de lectură publică a Torei (Legea lui Moise) cuprinde elemente din cultul sinagogal succesiv: sulul Torei este purtat în fața adunării, învățătorul urcă pe o platformă unde este instalată un amvon, deschide sulul cărții și citește, lectura se încheie cu o formulă de binecuvântare la care comunitatea răspunde "Amin". Observația potrivit căreia "ei citeau cartea Legii lui Dumnezeu pe bucăți separate și cu explicarea sensului și astfel ajutau la înțelegerea lecturii" (Neh 8,8) nu se referă atât la o exegeză a textului, cât mai ales la o traducere vers cu vers din ebraică - în acel timp greu de înțeles pentru popor - în aramaică, "lingua franca" pe care iudeii o învățaseră în robia babilonică. Limba aramaică va continua să fie principalul mijloc de comunicare chiar și în timpul lui Isus. Este probabil ca în Neh 8 să avem o referință la practica cultului sinagogal din timpul compunerii textului (adică între 300 - 200 î.C.), ritual frecvent și în timpul lui Isus.

Când în timpul lecturii publice s-a ajuns la prescrierea de a celebra, în luna a șaptea, sărbătoarea corturilor (cf Lev 23,33-36), Esdra a invitat poporul să-și procure ramuri de măslin, migdal, palmier și pomi cu frunză deasă și să construiască corturi. În acest fel a revenit la viață, după o lungă vreme de dispariție, această tradiție. În cadrul unei liturgii penitențiale, toți își mărturiseau păcatele și "se angajau cu jurământ să păstreze Legea lui Dumnezeu" (Neh 10,30).

Esdra a scris un memorandum despre activitatea sa, asemeni unei dări de seamă pentru cancelaria persană, pe care Cronistul a elaborat-o într-o nouă formă și a încorporat-o în cartea canonică a lui Esdra.

Alături de cărțile canonice ale lui Esdra și Nehemia, există și alte două cărți apocrife ale lui Esdra, transmise în Septuaginta și Vulgata sub acest nume. În Vulgata, cărțile lui Esdra și Nehemia, care inițial formau o singură unitate, sunt numite 1 Esdra și 2 Esdra (în Septuaginta 2 și 3 Esdra). Prima carte apocrifă a lui Esdra figurează aici ca 3 Esdra (în Septuaginta, 1 Esdra). Altă scriere apocrifă, numită 4 Esdra, este numită și Apocalipsa lui Esdra. Aceasta a fost scrisă de un autor evreu, impresionat de distrugerea cetății și a templului din anul 70 d.C., spre sfârșitul secolului I.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire