pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Tobia, la braț cu îngerii din cer

Numele ebraic "Tobiia", preluat în greacă prin "Tobias", înseamnă "Iahve este bun"; numele lui se întâlnește și în scrierile de la Qumran și mai poate însemna "om din Tob", o regiune aramaică din estul izvoarelor Iordanului.

Tobia este tânărul protagonist al cărții omonime, o scriere tardivă a Vechiului Testament, compusă direct în greacă. Tobia este fiul lui Tobi sau Tobit, dar în Biblia latină se folosește pentru amândoi numele Tobia.

La Ninive

Tobi era un iudeu pios și fidel față de Legea Domnului, din tribul lui Neftali, în Galilea. După căderea regatului din Nord, în 722 î.C., el a ajuns împreună cu soția Ana și fiul Tobia între israeliții exilați în capitala asirienilor Ninive, pe fluviul Tigri. Aici, ocupându-se cu comerțul la curtea regelui, a ajuns un nivel atât de ridicat de bunăstare încât putea să încredințeze unui prieten cu numele Gabael, în orașul mezilor Rage (astăzi, în apropiere de Teheran), cifra deloc indiferentă de 10 talanți de argint. Departe de patrie, Tobi nutrea un atașament profund pentru cetatea sfântă a Ierusalimului și dovedea o fidelitate exemplară față de Lege. Făcea tot ce-i era cu putință ca să-i ajute pe membrii suferinzi ai tribului său și nu se temea să-i înmormânteze pe iudeii justițiați de Senaherib (705-681), lucru pentru care a fost apoi denunțat. Numai prin fugă a reușit să-și salveze viața, dar prin aceasta și-a pierdut și averea. Grație ocrotirii lui Achikar, un nepot ajuns la contabilitatea curții regale a lui Asarhadon (681-668), a reușit să se întoarcă la Ninive. Într-o noapte, întors acasă după ce a înmormântat mai mulți defuncți, fiind impur, s-a dus să doarmă afară și necurăția unei păsări i-a căzut în ochi și a orbit. Această nenorocire a adus mai multă suferință soției decât directului interesat: în loc să-l compătimească, aceasta continua să-i ceară disperată și cu glas de dojană la ce i-au folosit toate faptele lui de milostenie și iubirea față de aproapele. Tobi, în schimb, a considerat că cele întâmplate sunt spre ispășirea păcatelor sale și ale părinților lui, s-a adresat lui Dumnezeu în rugăciune și, cu sufletul mâhnit, și-a dorit să moară în curând.

La Ecbatana

În același timp, în îndepărtata Ecbatana (în apropiere de actualul oraș persan Hamadan), Sara, fiica lui Raguel, se ruga și ea lui Dumnezeu cerându-și moartea, pentru că Asmodeu (în persană, "duh rău") i-a ucis pe cei șapte soți în timpul primei nopți a căsătoriei. Atunci, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Rafael ("Dumnezeu a vindecat") pentru a a-i elibera pe amândoi de nenorocirea care s-a abătut asupra lor.

Tobi și-a amintit de banii depuși la Rage și l-a trimis acolo pe fiul său Tobia ca să-i aducă. În vederea unei lungi călătorii într-o țară străină, Tobia a căutat un însoțitor de încredere și cunoscător, gâsindu-l, fără să știe, în îngerul Rafael care luase asemănare umană și se prezentase cu numele de Azaria ("Dumnezeu a ajutat"). În timpul călătoriei, în timp ce făcea baie în Tigru, Tobia era în pericol: a fost atacat de un pește de mari proporții. La sfatul lui Azaria, Tobia a capturat peștele, l-a tăiat și i-a luat inima, ficatu și bila, pentru a face un medicament. La Ecbatana, cei doi l-au vizitat pe Raguel și pe fiica acestuia Sara, frumoasă dar nefericită, pe care însă Dumnezeu o destinase să ajungă soție a lui Tobia. Pentru că Tobia era singura rudă, numai lui îi revenea dreptul de a o lua în căsătorie pe Sara. După întocmirea documentelor pentru căsătorie, Tobia a fost condus în camera nupțială a Sarei, unde Asmodeu i-a ucis pe cei șapte soți precedenți. Tobia, însă, a urmat sfaturile lui Azaria și a ars inima și ficatul de pește, prin care duhul necurat a fost alungat pentru totdeauna. Contrar a ceea ce toți se temeau, a doua zi dimineață Tobia era încă în viață, astfel încât Raguel l-a lăudat pe Dumnezeu cu inimă sinceră și în bucuria lui îmbelșugată, a organizat o sărbătoare nupțială de 14 zile. Între timp, Azaria a mers la Rage să retragă banii lui Tobia. După ce și socrul său i-a dăruit multe bunuri, Tobia cu soția s-a întors fericit la Ninive, unde părinții era îngrijorați, de acum, pentru lunga lui absență.

Din nou la Ninive și apoi la Ecbatana

Urmând sfatul lui Azaria, Tobia a frecat ochii tatălui orb cu fierea peștelui și tatăl a început din nou să vadă. Dar atunci când s-au hotărât să-l răsplătească în mod cuviincios pe Azaria pentru ajutorul său, acesta și-a revelat adevărata identitate: Rafael, unul din cei șapte îngeri sfinți (12,15), care a prezentat lui Dumnezeu rugăciunea lor. Asigurând că în realitate nu a mâncat și băut niciodată și că ceea ce ei au văzut era numai o aparență, a dispărut din ochii lor. În fața rezultatului fericit al întregului șir de evenimente, Tobi a intonat o cântare de laudă și mulțumire. Tobi a mai trăit mulți ani după aceste lucruri și cu puțin timp înainte de moarte l-a sfătuit pe Tobia să plece cu întreaga familie din Ninive, pentru că în curând cetatea avea să fie distrusă. Astfel, după moartea părinților, Tobia s-a mutat la socrul său Raguel, la Ecbatana, unde a murit la vârsta respectabilă de 127 de ani, după ce a văzut și distrugerea cetății Ninive (612 î.C.).

Lectura posterității

Cartea lui Tobia, o capodoperă de artă narativă, nu este desigur o cronică istorică, ci o scriere edificatoare în genul nuvelei istorice, care și-a însușit motive legendare și diverse materiale. Transmisă numai în greacă, această carte a fost compusă către anul 200 î.C., probabil în limba aramaică. Prin stilul parenetic, terminologia teologică și caracterizarea lui Tobi, autorul datorează mult literaturii sapiențiale. Momentul didactic ocupă un rol foarte mare în partea exortativă, în proverbe și rugăciuni. Chiar dacă povestitorul transferă evenimentele în diaspora orientală a secolului VII î.C., mâna lui este condusă însă de problemele timpului său. Tututor evreilor timpului, constrânși să trăiască în ambiente ostile și păgâne, autorul vrea să le propună în Tobi un exemplu de fidelitate față de credința moștenită și de ascultare față de Lege chiar și în condiții vitrege. Tobi este un model de solidaritate față de coreligionari, iar încrederea lui în Dumnezeu nu s-a pierdut nici în timpuri de persecuție sau de încercări personale, toate, acestea din urmă, instanțe care și-au păstrat și astăzi toată actualitatea. Cartea elogiază, în plus, o familie bună și unită, iubirea pentru fii și preocuparea părinților. Dar mai presus de toate, este lăudată providența lui Dumnezeu care se îngrijește de cei drepți, în aceeași termeni în care se va exprima, peste secole, Sfântul Paul: "Știm că toate se întâmplă spre binele celor care-l iubesc pe Dumnezeu" (8,28). După cum i s-a întâmplat lui Tobia, și credincioșilor săi li se asigură compania unui înger bun (5,2), care să-i conducă dincolo de greutățile și pericolele vieții.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire