pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Sfânta Scriptură - text integral
versiunea ortodoxă

achizitionare: 20.07.2003

Cartea a treia a lui Ezdra

Capitolul 1.
Despre Paștile pe care le-a sărbătorit Iosie și despre regii următori lui până la robia Babilonului. 

  1. Și a prăznuit Iosia Paștile în Ierusalim în cinstea Domnului Dumnezeului său și a jertfit pasha în paisprezece zile ale lunii întâi, așezând preoții după rândul lor, împodobiți în templul Domnului. 

  2. Și a poruncit leviților, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, să se sfințească pe sine Domnului în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David. 

  3. "Nu va fi chemarea voastră să-l ridicați pe umeri, ci acum slujiți Domnului Dumnezeului vostru și purtați grijă neamului lui Israel. 

  4. Și pregătiți mieii pentru Paști după neamurile și după familiile voastre, după rânduiala lui David, regele lui Israel, și după strălucirea lui Solomon, fiul lui. 

  5. Și stând în templu după rânduiala părinților, cuvenită vouă leviților, cei ce stați în șir înaintea fraților voștri din Israel, 

  6. Cu rânduială jertfiți Paștile, și pregătiți jertfele fraților voștri, și faceți Paștile după porunca Domnului, care s-a dat lui Moise". 

  7. Și a dăruit Iosia poporului care se afla de față, din miei și din iezi treizeci de mii, viței trei mii; acestea din turmele regelui s-au dat, după făgăduința sa, poporului, preoților și leviților. 

  8. Și au dat Helchia și Zaharia și Iehiel, ispravnicii templului Domnului, preoților pentru Paști, oi două mii șase sute, viței trei sute. 

  9. Și Iehonia și Semaia și Natanael, fratele său, și Hașabia și Ieiel și Ioram, cei peste mii, au dat leviților pentru Paști, oi cinci mii, viței șapte sute. 

  10. Și după ce s-au făcut acestea cu bună-cuviință, au stat preoții și leviții, având azimele după seminții și după capii de familie înaintea poporului, ca să aducă Domnului după cele scrise în cartea lui Moise. 

  11. Și au fript pasha la foc, cum se cuvine și jertfele le-au fiert în căldări și în tingiri, cu bun miros, și le-au adus la toți cei din popor. 

  12. Și după acestea au gătit pentru ei înșiși și pentru preoți, frații lor, fiii lui Aaron, pentru că preoții aduceau grăsimile până la căderea nopții, și leviții au gătit lor și preoților, frații lor, fiii lui Aaron. 

  13. Și cântăreții templului Domnului, fiii lui Asaf, erau în rândul lor, după cum a rânduit David. 

  14. Și Asaf și Zaharia și Iedutun, dregătorul regelui, 

  15. Și portarii stăteau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i era îngăduit să-i treacă rândul. Și leviții, frații lor, au gătit pentru ei. 

  16. Și s-au săvârșit cele de jertfă Domnului, ca în acea zi să se sărbătorească Paștile și să se aducă jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu, după porunca regelui Iosia. 

  17. Și au prăznuit fiii lui Israel câți se aflau de față, în vremea aceasta, Paștile și praznicul azimelor, șapte zile. 

  18. Și nu s-au sărbătorit Paști ca acestea în Israel, din zilele lui Samuel proorocul. 

  19. Și toți regii lui Israel n-au sărbătorit Paști ca acestea, cum le-au sărbătorit Iosia și preoții și leviții și Iudeii, și tot Israelul, și cei ce s-au aflat în locuința lor în Ierusalim. 

  20. În anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sărbătorit Paștile acestea. 

  21. Și s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu inimă plină de evlavie. 

  22. Și lucrurile despre el s-au scris în vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au păcătuit și au făcut nelegiuiri înaintea Domnului, mai mult decât orice neam și împărăție, și cele ce au amărât sufletul lui, cum și cuvintele cu care Domnul a mustrat pe Israel. 

  23. Și după toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a întâmplat ca Faraon, regele Egiptului, să vină cu război în Carchemiș, pe Eufrat. 

  24. Și a ieșit în întâmpinarea lui Iosia și a trimis la el regele Egiptului, zicând: Ce este mie și ție, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu, 

  25. Ci spre Eufrat se îndreaptă războiul meu. Și acum Domnul cu mine este și Domnul cu mine sârguind este. 

  26. Depărtează-te de la mine și nu sta împotriva Domnului. 

  27. Și n-a întors de la el Iosia carul său, ci a pornit război, neluând aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului, și a intrat cu el în luptă în câmpia Meghidonului. 

  28. Și s-au coborât dregătorii la regele Iosia, și a zis regele slugilor sale: Scoateți-mă din luptă, că am slăbit foarte. 

  29. Și îndată l-au scos pe el slugile lui din rândul de bătaie, și el s-a suit în al doilea car al lui și, ajungând la Ierusalim, și-a sfârșit viața și a fost îngropat în mormântul părinților săi. 

  30. În toată Iudeea au jelit pe Iosia și a plâns Ieremia proorocul pentru Iosia; și căpeteniile cu femeile l-au plâns până în ziua de astăzi. 

  31. Și s-a dat aceasta, ca să se facă totdeauna la tot neamul lui Israel. 

  32. Și acestea sunt scrise în cartea celor povestite despre regii lui Iuda, de asemenea și faptele pe care le-a săvârșit Iosia și mărirea lui și înțelepciunea lui în legea Domnului. 

  33. Iar cele ce s-au făcut de el mai înainte și cele de acum s-au scris în Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda. 

  34. Și căpeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au pus rege în locul lui Iosia, tatăl lui, fiind de douăzeci și trei de ani. 

  35. Și a domnit în Iuda și în Ierusalim trei luni. 

  36. Și l-a mutat regele Egiptului, ca să nu domnească în Ierusalim. 

  37. Și a păgubit pe popor cu o sută de talanți de argint și cu un talant de aur. 

  38. Și regele Egiptului a pus rege în Iuda și în Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz. 

  39. Și a legat Ioiachim pe dregătorii cei mari, și pe Zarachi, fratele său, prinzându-l, l-a dus în Egipt. 

  40. Și era Ioiachim de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege în Iuda și în Ierusalim și a făcut rău înaintea Domnului. 

  41. Și împotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele Babilonului, și, legându-l cu legături de aramă, l-a dus în Babilon. 

  42. Și din sfințitele vase ale Domnului, luând Nabucodonosor și ducându-le, le-a agățat în templul lui, în Babilon. 

  43. Și cele ce s-au scris despre el și despre necurăția lui și despre nelegiuirea lui, s-au scris în Cartea Cronicilor regilor. 

  44. Și în locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, când a ajuns rege, era de optsprezece ani. 

  45. Și a domnit trei luni și zece zile în Ierusalim și a făcut rău înaintea Domnului. 

  46. Și după un an, trimițând Nabucodonosor, l-a mutat în Babilon, împreună cu vasele cele sfinte ale Domnului. 

  47. Și a pus pe Sedechia rege în Iuda și în Ierusalim, în vârstă de douăzeci și unu de ani. 

  48. Și a domnit unsprezece ani și a făcut rău înaintea Domnului și nu s-a rușinat de cuvintele care s-auț grăit prin Ieremia proorocul din gura Domnului. 

  49. Și fiind legat cu jurământ de regele Nabucodonosor pe numele Domnului, el a călcat jurământul și a fost îndepărtat din domnie. 

  50. Și învârtoșându-și cerbicea și inima sa, a călcat cele legiuite ale Domnului Dumnezeului lui Israel. 

  51. Și fruntașii poporului și ai preoților au făcut multe nelegiuiri, mai multe decât toate necurățiile tuturor neamurilor, și au pângărit templul Domnului cel sfințit în Ierusalim. 

  52. Și a trimis Dumnezeul părinților lor pe îngerul Său să-i cheme, întrucât îi ocrotea pe ei și locașul Său. 

  53. Iar ei își băteau joc de vestitorii Lui, și în ziua în care a grăit Domnul; ei batjocoreau pe proorocii Lui, până ce, mâniindu-Se El pe poporul Său pentru păgânătăți, a poruncit regilor Caldeilor să se suie împotriva lor. 

  54. Aceștia au omorât pe tinerii lor cu sabia împrejurul sfântului lor locaș și nu le-a fost milă de cel tânăr și de fecioară și de bătrân, și de cel mai tânăr al lor. 

  55. Ci pe toți i-au dat în mâinile lor, și toate vasele sfinte ale Domnului, cele mari și cele mici, și vasele chivotului lui Dumnezeu. 

  56. Și luând vistieria regelui, au dus-o în Babilon și au ars templul Domnului. 

  57. Și au surpat zidurile Ierusalimului și turnurile lui le-au ars cu foc și au făcut netrebnice toate cele mărite ale lui și pe cei scăpați de ascuțișul sabiei i-au dus în Babilon. 

  58. Și au fost slugi lui Nabucodonosor și fiilor lui, până ce au venit Perșii stăpâni, ca să se împlinească cuvântul Domnului care a fost în gura lui Ieremia, până ce pământul se va bucura de odihnele sale în tot timpul pustiirii lui, odihnind până la împlinirea celor șaptezeci de ani. 

Capitolul 2.
Cirus, regele Perșilor, dă voie Iudeilor robiți să zidească din nou templul Domnului și Ierusalimul, iar Artaxerxe îi oprește. 

  1. Domnind Cirus peste Perși, în anul întâi, ca să se împlinească cuvântul Domnului grăit prin gura lui Ieremia, 

  2. A ridicat Domnul duhul lui Cirus, regele Perșilor, și a vestit în tot regatul său prin grai și prin scrisori, zicând: 

  3. Aceasta zice regele Perșilor, Cirus: Pe mine Domnul lui Israel, Domnul cel Preaînalt m-a pus rege al lumii. 

  4. Și mi-a poruncit mie să zidesc Lui templu în Ierusalimul cel din Iuda. 

  5. Dacă este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, Domnul lui să fie cu el, să se suie la Ierusalimul din Iudeea și să zidească iarăși templul Domnului lui Israel; căci Acesta este Domnul, Cel care locuiește în Ierusalim. 

  6. Drept aceea, câți locuiesc în partea locului, în ținutul acela, să-i ajute, 

  7. Cu aur și cu argint, cu dări, cu cai și cu vite împreună cu ceilalți, care la rugăciune sunt puși în templul Domnului din Ierusalim. 

  8. Și căpeteniile semințiilor lui Iuda și Veniamin, preoții și leviții, și toți cărora le-a trezit Domnul duhul, ca să se suie să zidească iarăși templul Domnului din Ierusalim, 

  9. Și cei din jurul lor au ajutat în toate cu argint și cu aur, cu cai, cu dobitoace și cu nenumărate daruri făcute de cei al căror duh fusese trezit. 

  10. Și regele Cirus a scos vasele sfinte ale Domnului pe care le adusese Nabucodonosor din Ierusalim și le așezase în templul lui. 

  11. Și scoțându-le, Cirus, regele Perșilor, le-a dat lui Mitridate, vistiernicul său. 

  12. Și prin acesta s-au dat în seama lui Șeșbațar, cârmuitorul Iudeii. 

  13. Și numărul acestora era: pahare de aur o mie, și pahare de argint o mie, cățui de argint douăzeci și nouă, năstrape de aur treizeci, de argint două mii patru sute zece, și alte vase o mie. 

  14. și toate vasele care s-au adus, de aur și de argint, cinci mii patru sute șaizeci și nouă: 

  15. Și au fost aduse de Șeșbațar în Ierusalim împreună cu cei întorși din robie din Babilon. 

  16. Iar în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perșilor, Bilșam și Mitridate, Tabeel și Rehum cârmuitorul, împreună cu Șimșai scriitorul și tovarășii lor care locuiau în Samaria și în alte locuri, au scris împotriva celor ce locuiesc în Ierusalim și în Iudeea o scrisoare iscălită: 

  17. "Regelui Artaxerxe, stăpânul: slugile tale, Rehum cronicarul și Șimșai scriitorul, și ceilalți din sfatul lor, și judecătorii cei din Cele-Siria și din Fenicia; 

  18. Cunoscut să fie acum domnului nostru, regele, că Evreii, suindu-se de la voi la noi, venind la Ierusalim, cetatea cea răzvrătită și vicleană, zidesc piețele și zidurile ei le repară, și pun temelia templului. 

  19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta și se vor sfârși zidurile, bir nu vor suferi a da, ci și regilor vor sta împotrivă. 

  20. Și, fiindcă au început clădirea templului, am socotit că este bine să nu trecem aceasta cu vederea, 

  21. Ci să înștiințăm pe domnul nostru, regele, că, dacă vrei să cercetezi cu amănuntul cronicile părinților tăi, 

  22. Atunci vei afla în cronici însemnări despre acestea și vei cunoaște că cetatea aceasta era răzvrătită, tulburând regi și cetăți. 

  23. Și Evreii răzvrătiți încă din vremuri vechi urzesc răscoale, pentru care pricină și cetatea aceasta a fost pustiită. 

  24. Acum dar arătăm ție, stăpâne rege, că de se va zidi din nou cetatea aceasta și se vor ridica zidurile ei, nu te vei mai coborî în Cele-Siria și Fenicia". 

  25. Atunci a răspuns regele lui Rehum cronicarul și cârmuitorul, lui Bilșam și lui Șimșai scriitorul și celorlalți, care împreună cu ei se sfătuiesc și locuiesc în Samaria și în Siria și în Fenicia, cele scrise mai jos: 

  26. "Am citit scrisoarea ce mi-ați trimis; drept aceea am poruncit să se caute și s-a aflat că cetatea aceea este din veac împotrivitoare regilor; 

  27. Și că locuitorii au urzit răscoale și războaie în ea și că regi tari și cruzi au fost în Ierusalim, stăpânind și bir luând de la Cele-Siria și de la Fenicia. 

  28. Acum dar am poruncit să fie opriți oamenii aceia a zidi cetatea și să purtați de grijă ca să nu se mai întâmple nimic împotriva acestei porunci. 

  29. Și să nu meargă mai departe răutatea, ca regii să se tulbure". 

  30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum și Șimșai scriitorul și cei ce se sfătuiau împreună cu ei, pornind în grabă la Ierusalim, cu cai și cu mulțime de luptă, au început a opri pe cei ce zideau. 

  31. Și a fost oprită zidirea locașului sfânt din Ierusalim până în al doilea an al domniei lui Darius, regele Perșilor. 

Capitolul 3.
Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius. 

  1. Și pe când domnea Darius, a făcut ospăț mare tuturor celor de sub ascultarea lui și tuturor celor născuți din casa lui, 

  2. Și tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei și ai Persiei și tuturor satrapilor și căpeteniilor oștirii și cârmuitorilor de ținuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută douăzeci și șapte de satrapii. 

  3. Și după ce au mâncat și au băut și după ce s-au săturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la așternutul său și a adormit și s-a deșteptat. 

  4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege, au zis unul către altul: 

  5. Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înțelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri mari și laude mari; 

  6. Și cu porfiră se va îmbrăca și din vase de aur va bea, și pe aur va dormi, și se va plimba în trăsură cu cai cu frâie de aur, și va purta pe cap turban de vison și lănțișoare împrejurul grumazului lui, 

  7. Și al doilea va ședea după Darius, pentru înțelepciunea lui, și rudă lui Darius se va numi. 

  8. Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit și l-a pus sub perna lui Darius, regele, și au zis: 

  9. "Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, și al cărui cuvânt va judeca regele din noi trei, și marii dregători ai Persiei, că este mai înțelept, lui i se va da biruința, precum s-a scris". 

  10. Unul scrisese: mai tare este vinul. 

  11. Celălalt scrisese: mai tare este regele. 

  12. Și al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decât toate biruiește adevărul. 

  13. Și când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au dat și le-a citit. 

  14. Și trimițând, a chemat pe toți dregătorii cei mari ai Persiei și ai Mediei, pe satrapi, pe căpeteniile oștirii, pe cârmuitorii de ținuturi și pe sfetnici, 

  15. Și au șezut în divan și a citit scrisorile înaintea lor. 

  16. Și a zis: Chemați pe tinerii acela, și ei să-și arate cuvintele lor. 

  17. Și au fost chemați și au intrat înăuntru, și le-a zis: Spuneți-ne cele ce-ați scris. 

  18. Și a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare, și a zis așa: O, bărbaților, cum nu este mai tare vinul? Căci tuturor oamenilor care îl beau le rătăcește mintea. 

  19. Și mintea regelui și a orfanului, și a robului și a celui slobod, și a săracului și a bogatului o face una. 

  20. Și toată mintea o întoarce spre chef și veselie, și nu-și aduce aminte de tot necazul și de toată datoria. 

  21. Și toate inimile le face bogate, și nu-și aduc aminte nici de rege, nici de satrap, și toate le face să vorbească prin talanți. 

  22. Și nu-și aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni și pe frați, ci după puțin timp scot săbiile. 

  23. Și când se trezesc de vin, nu-și aduc aminte de cele ce au făcut. 

  24. O, bărbaților! Oare nu este mai tare vinul, care silește a face așa? Și după ce a zis acestea, a tăcut. 

Capitolul 4.
Biruința adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului și a templului Domnului. 

  1. Și a început să vorbească cel de-al doilea, care spusese că este mai tare regele. 

  2. O, bărbaților! Au nu sunt mai tari oamenii care stăpânesc pământul și marea și toate câte sunt în ele? 

  3. Iar regele mai tare este și domnește peste toți și-i stăpânește, și orice le-ar porunci ei fac; de le va zice să facă război unul împotriva altuia, fac. 

  4. Și de-i va trimite împotriva vrăjmașilor, merg și surpă munți și ziduri și turnuri. 

  5. Ucid și se ucid, și cuvântul regelui nu-l calcă; și de vor birui, regelui îi aduc toate, și câte vor prăda, și celelalte toate i le aduc. 

  6. Și câți nu se duc la război și nu luptă, ci lucrează pământul, iarăși după ce seamănă și seceră, aduc regelui; 

  7. Și unul pe altul silind aduc dajdie regelui, și el unul singur este. 

  8. De va zice să omoare, omoară; de va zice să lase, lasă; de va zice să bată, bate. 

  9. A zis să pustiiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; a zis să taie, taie; a zis să răsădească, răsădesc. 

  10. Și tot poporul lui și oștirea lui de el unul ascultă, și la toate acestea el șade, mănâncă, și bea și doarme. 

  11. Și aceștia păzesc în jurul lui și nimeni nu poate să meargă și să facă lucrurile sale, nici nu pot să nu-l asculte. 

  12. O, bărbaților! Cum nu este tare regele, că este așa de ascultat! Și a tăcut. 

  13. Iar al treilea, care vorbise despre femei și despre adevăr, este Zorobabel. El a început a grăi: 

  14. O, bărbaților! Drept este că cel mai mare este regele, și mulți sunt oamenii, și tare este vinul! 

  15. Dar cine îi stăpânește sau cine domnește peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au născut pe regele și pe tot poporul care stăpânește marea și pământul. 

  16. Și din ele s-au născut, și acestea au crescut pe cei ce sădesc viile, din care se face vinul. 

  17. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, și tot ele prilejuiesc mărirea oamenilor, și omenii nu pot fi fără de femei. 

  18. Și de vor aduna aur și argint și tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip și la frumusețe, 

  19. Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută și cu gura căscată privesc la ea, și toți pe ea o aleg mai mult decât aurul și decât argintul și decât tot lucrul frumos. 

  20. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, și țara sa, și se lipește de femeia sa. 

  21. Și cu femeia lui își dă sufletul și nu-și mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama sa, nici de tară. 

  22. Și din acestea se cuvine să știți voi că femeile vă stăpânesc. 

  23. Oare nu trudiți și osteniți, și toate le aduceți și le dați femeilor, și ia omul sabia sa, și iese la drumuri să tâlhărească și să fure, și plutesc pe mare și pe fluvii, 

  24. Și pe leu vede și în întuneric merge, și ceea ce fură și răpește și jefuiește, iubitei aduce? 

  25. Și mai mult iubește omul pe femeia sa, decât pe tatăl său și pe mama sa. 

  26. Și mulți și-au ieșit din minți din pricina femeilor și au ajuns robi pentru ele. 

  27. Și mulți au pierit, au greșit și au păcătuit din pricina femeilor. 

  28. Și acum nu-mi credeți mie? Cu adevărat mare este regele în puterea lui și toate ținuturile se tem a se atinge de el. 

  29. Dar eu l-am văzut pe el și pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faimă, concubina regelui, șezând de-a dreapta regelui. 

  30. Ea a luat diadema de pe capul regelui și, punând-o pe capul său, da palme regelui cu stânga. 

  31. Și la acestea regele, se uita la ea cu gura căscată; și dacă ea râdea cu el, și el râdea, și dacă ea se supăra pentru ceva, el o măgulea, ca să se împace cu el. 

  32. O, bărbaților! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac așa? 

  33. Atunci regele și dregătorii s-au uitat unul la altul. 

  34. Și a început a grăi și despre adevăr. O, bărbaților! Tari sunt femeile. Mare este pământul și înalt este cerul și iute la alergat soarele, căci într-o zi se întoarce și înconjoară cerul și iarăși aleargă la locul său. 

  35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevărul este și mai mare și mai puternic decât toate. 

  36. Tot pământul cheamă adevărul, și cerul pe el îl binecuvântează, și toate lucrurile se clatină și se cutremură, și nimic la el nu este strâmb. 

  37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepți sunt toți fiii oamenilor și nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, și nu este în ele adevăr, și, din pricina nedreptății lor, toți pier. 

  38. Iar adevărul rămâne și este tare în veac și trăiește și domnește în veacul veacului. 

  39. El nu caută la fața oamenilor și nu părtinește, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepți, fie răi, și la toți sunt plăcute lucrurile lui, și în judecata lui nimic nu este nedrept. 

  40. Aceasta este tăria, împărăția, puterea și mărirea tuturor veacurilor! Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului! 

  41. Și a încetat a grăi, și tot poporul atunci a răspuns și a strigat: "Mare este adevărul și mai puternic decât orice!" 

  42. Atunci regele i-a zis: "Cere orice vei vrea, mai mult decât cele scrise, și îți voi da, pentru că te-ai aflat mai înțelept, și alături de mine vei ședea și ruda mea te vei chema!" 

  43. Atunci el a zis regelui: "Adu-și aminte de făgăduința pe care ai făcut-o să zidești Ierusalimul, în ziua în care înălțimea ta ai luat domnia, 

  44. Și să trimiți înapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe care le-a ales Cirus, când a făgăduit să dărâme Babilonul și a făgăduit că le va trimite acolo, 

  45. Și tu ai făgăduit să zidești templul Domnului, pe care îl arseseră Edomiții, când a fost pustiită Iudeea de Caldei. 

  46. Și acum aceasta este ce te rog, stăpâne rege, și ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o săvârșești! Acum te rog să împlinești făgăduința pe care ai dat-o prin gura ta înaintea Împăratului cerului!" 

  47. Atunci, sculându-se regele Darius, l-a sărutat și a scris pentru el scrisori către toți dregătorii, cârmuitorii ținuturilor, căpeteniile oștirilor și satrapii, ca să-l petreacă pe el și pe toți cei cu el, care se suie să zidească Ierusalimul. 

  48. Și la toți cârmuitorii locurilor din Cele-Siria și din Fenicia și la cei din Liban a scris scrisori, ca să ducă lemne de cedru din Liban la Ierusalim și împreună cu el să zidească cetatea. 

  49. Și a dat scris la toți Iudeii care voiau să se suie de la regat în Iudeea că sunt liberi; iar cei care au puterea, cârmuitorul de ținut și satrapul și economul, să nu meargă la ușile lor. 

  50. Și toată țara pe care o stăpânesc ei, să fie scutită de dări, și ca Edomiții să părăsească satele pe care mai înainte le stăpâneau de la Iudei. 

  51. Și la zidirea templului Domnului să dea pe an douăzeci de talanți până ce se va isprăvi zidirea; 

  52. Și la jertfelnic arderi de tot să se aducă în toate zilele, precum au poruncă; alți șaptesprezece talanți să aducă, și peste an zece. 

  53. Și toți cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie liberi, ei și fiii lor și toți preoții care i-ar însoți. 

  54. Și a scris și despre veniturile și despre odăjdiile preoților în care ei slujesc. 

  55. Și a scris să se dea dare leviților până în ziua când se va termina templul Domnului și Ierusalimul se va zidi. 

  56. Și la toți cei ce păzesc cetatea a scris să le dea lor loturi și simbrie. 

  57. Și a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, și tot ceea ce făgăduise Cirus să facă, el a poruncit să facă și să le trimită la Ierusalim. 

  58. Și când a ieșit tânărul Zorobabel, ridicându-și fața la cer înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pe împăratul cerului, zicând: 

  59. "De la Tine este biruința și de la Tine este înțelepciunea și a Ta este slava, și eu sunt robul Tău. 

  60. Binecuvântat ești Tu, Cel care mi-ai dat mie înțelepciune, și pe Tine Te preaslăvesc, Doamne al părinților noștri!" 

  61. Și a luat scrisorile și a ieșit, a venit în Babilon și a vestit tuturor fraților săi. 

  62. Și au binecuvântat pe Dumnezeul părinților lor, căci le-a dat libertate și învoire, ca să se întoarcă 

  63. Și să zidească Ierusalimul și templul în care s-a numit numele Domnului. Și ei au petrecut cu cântări și cu bucurie șapte zile. 

Capitolul 5.
Însemnarea celor întorși din robia Babilonului. Începerea înnoirii cetății Și a templului Domnului. 

  1. Și după aceasta au fost aleși ca să se întoarcă capii familiilor după semințiile lor, femeile lor, fiii și fetele lor, și robii și roabele lor, și dobitoacele lor. 

  2. Și Darius a trimis împreună cu ei o mie de călăreți până îi vor așeza în Ierusalim cu pace, cu cântări, cu timpane și cu flaute. 

  3. Și toți frații lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a îngăduit să plece cu ei. 

  4. și acestea sunt numele bărbaților, capi de familii din seminții, care au pornit în ținuturile lor: 

  5. Preoții, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, și Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda, 

  6. Care a grăit sub Darius, regele Perșilor, cuvinte înțelepte în al doilea an al domniei lui, în luna lui Nisan, întâia lună a anului. 

  7. Și aceștia sunt din Iuda, care au ieșit din străina robie, în care îi adusese în Babilon Nabucodonosor, regele Babilonului, 

  8. Și care s-au înapoiat la Ierusalim și în tot cuprinsul Iudeii, fiecare în cetatea sa, care au venit cu Zorobabel și cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, căpeteniile lor. 

  9. Numărul celor din neam și conducătorii lor: 

  10. Fiii lui Fares, două mii o sută șaptezeci și doi. 

  11. Fiii lui Șefatia, patru sute șaptezeci și doi. 

  12. Fiii lui Arah, șapte sute cincizeci și șase. 

  13. Fiii lui Pahat-Moab, adică fiii lui Iosua și ai lui Iacob, două mii opt sute doisprezece. 

  14. Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru. 

  15. Fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci și cinci. 

  16. Fiii lui Horve, șapte sute cinci. 

  17. Fiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt. 

  18. Fiii lui Bebai, șase sute treizeci și trei. 

  19. Fiii lui Azad, trei mii două sute douăzeci și doi. 

  20. Fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte. 

  21. Fiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șase. 

  22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru. 

  23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouăzeci și doi. 

  24. Oamenii din Cheila și din Azeca, șaizeci și șapte. 

  25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci și doi. 

  26. Fiii lui Anania, o sută unu. 

  27. Fiii lui Hașum, treizeci și doi. 

  28. Fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și trei. 

  29. Fiii lui Hasoferet, o sută doi. 

  30. Oamenii din Beter, trei mii cinci. 

  31. Cei din Betleem, o sută douăzeci și trei. 

  32. Cei din Netofa, cincizeci și cinci. 

  33. Cei din Anatot, o sută cincizeci și opt. 

  34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci și doi. 

  35. Cei din Chiriat-Iearim, douăzeci și cinci. 

  36. Cei din Chefira și din Beerot, șapte sute patruzeci și trei. 

  37. Cei din Piras, șapte sute. 

  38. Cei din Hadias și Amidii, patru sute douăzeci și doi. 

  39. Cei din Rama și Gheba, șase sute douăzeci și unu. 

  40. Cei din Micmas, o sută douăzeci și doi. 

  41. Cei din Vetolio, cincizeci și doi. 

  42. Fiii lui Nefusim, o sută cincizeci și șase. 

  43. Fiii lui Calamolal și Ono, șapte sute douăzeci și cinci. 

  44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci și cinci. 

  45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci. 

  46. Preoții, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, între fiii lui Eliașib, nouă sute șaptezeci și doi. 

  47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci și doi. 

  48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci și șapte. 

  49. Fiii din Carmi, două sute șaptesprezece. 

  50. Iar leviții, fiii lui Iosua și Cadmiel și Binui și Hodavia, șaptezeci și patru. 

  51. Cântăreții templului Domnului, fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt. 

  52. Portarii, fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, în total o sută treizeci și nouă. 

  53. Cei închinați templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Șalmai, 

  54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui Vasalot, 

  55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa, 

  56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safet, 

  57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon, 

  58. Toți cei închinați templului Domnului și fiii slugilor lui Solomon, trei sute șaptezeci și doi. 

  59. Iar cei care au ieșit din Tel-Melah și Tel-Harșa, cu conducătorul lor Haraath, și din Cherub-Adan și Imer, și nu puteau să-și arate neamurile lor și semințiile, că sunt din Israel, au fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, șase sute cincizeci și doi. 

  60. Și dintre preoții care erau în slujba preoției, dar nu s-au găsit în condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Iadua, care luase de soție pe Avghia din fetele lui Barzilai, căruia el îi luase și numele. 

  61. Și cercetându-se după hrisovul de rudenie al acestora, și neaflându-se, s-au înlăturat de la preoție. 

  62. Și le-au zis Neemia și Ataria, să nu aibă parte din cele sfinte, până ce se va scula arhiereu, îmbrăcat cu Urim și Tumim. 

  63. Și aceștia toți din Israel erau de la doisprezece ani în sus, afară de slugi și slujnice, patruzeci și două de mii trei sute șaizeci. 

  64. Slugile lor și slujnicele, șapte mii trei sute treizeci și șapte. 

  65. Cântăreți și cântăreți din instrumente, două sute patruzeci și cinci. 

  66. Cămile, patru sute treizeci și cinci. 

  67. Cai, șapte sute treizeci și șase. 

  68. Catâri, două sute patruzeci și cinci. 

  69. Asini, cinci mii cinci sute douăzeci și cinci. 

  70. Și când au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim, unii dintre capii de familii au făgăduit să ridice, după puterile lor, templul lui Dumnezeu, pe locul lui, și să se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur și cinci mii de mine de argint, și o sută de odăjdii preoțești. 

  71. Și s-au sălășluit preoții și leviții și cei din popor în Ierusalim și în țară, și cântăreții templului Domnului și portarii și tot Israelul în satele lor. 

  72. Și sosind luna a șaptea, și fiind fiii lui Israel fiecare întru ale sale, s-au adunat cu toții laolaltă la intrarea porții celei dintâi, care este către răsărit. 

  73. Și stând Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lui, preoții și Zorobabel, fiul lui Salatiel, și frații lui, au gătit jertfelnicul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, precum este scris în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 

  74. Și s-au adunat împotriva lor unele din celelalte neamuri ale țării. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul său, cu toată dușmănia celorlalte neamuri. Și i-au asuprit pe ei toate celelalte neamuri de pe pământ, dar ei aduceau jertfe la vreme și arderi de tot Domnului, dimineața și seara. 

  75. Și au prăznuit ei sărbătoarea corturilor, după cum s-a rânduit în lege, și au adus jertfe în toate zilele cum se cuvenea, și după acestea, aducerile cele neîncetate și jertfa zilelor de odihnă și a lunilor noi și a tuturor praznicelor celor sfințite. 

  76. Și oricâți au făgăduit vreun dar de bună voie lui Dumnezeu, din luna a noua a lunii a șaptea, au început a aduce jertfe lui Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu încă nu se zidise. 

  77. Și au dat bani pietrarilor și dulgherilor și mâncăruri și băuturi cu bucurie. 

  78. Și au dat care Sidonenilor și Tirienilor, ca să aducă de la Liban lemne de cedru, ca să le ducă cu pluta în Portul Iafa, după porunca scrisă lor de la Cirus, regele Perșilor. 

  79. Și în al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu în Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lor și preoții și leviții și toți cei ce au venit din robie în Ierusalim, au început lucrul. Și în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an, după ce au venit ei în Iuda și în Ierusalim, au pus temelia templului Domnului. 

  80. Și au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus peste lucrurile Domnului, și au stat Iosua și fiii lui și frații lui, Cadmiel cu fiii și frații lui Hodavia și fiii lui Iuda, fiul lui Henadad, împreună cu fiii și frații, toți leviții cei dimpreună cârmuitori peste lucruri, săvârșind cele de cuviință în templul lui Dumnezeu, și au clădit zidarii locașul lui Dumnezeu. 

  81. Și au stat preoții toți în odăjdii, cu cântări, și cu trâmbițe, și leviții, fiii lui Asaf, lăudau cu chimvale pe Domnul, binecuvântând după rânduiala lui David, regele lui Israel. 

  82. Și au glăsuit prin laude preaslăvind pe Domnul, fiindcă bunătatea Lui și slava Lui sunt în veci în tot Israelul. 

  83. Și tot poporul a trâmbițat și a strigat cu glas mare, dând laudă Domnului pentru ridicarea templului Domnului. 

  84. Și dintre preoți și leviți și dintre capii de familii au venit cei bătrâni, care văzuseră locașul de mai înainte, și clădirea celui de acum, cu plângere și strigăt mare; și mulți se bucurau sunând în trâmbițe și strigând cu glas mare, încât poporul nu mai auzea trâmbițele din pricina bocetelor; 

  85. Pentru că era mulțime care trâmbița foarte tare, încât de departe se auzea. 

  86. Și auzind vrăjmașii neamului lui Iuda și ai lui Veniamin au venit să afle ce înseamnă glasul acesta al trâmbițelor. 

  87. Și au aflat că cei întorși din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel. 

  88. Și venind la Zorobabel și la Iosua și la capii familiilor, le-au zis: "Să zidim și noi împreună cu voi, că asemenea cu voi ascultăm de Domnul vostru și Lui jertfim din zilele lui Asarhadon, regele Asirienilor, care ne-a mutat aici". 

  89. Și au zis Zorobabel și Iosua și capii familiilor lui Israel: "Nu putem zidi împreună templul Domnului Dumnezeului nostru, ci noi singuri îl vom zidi Domnului lui Israel, precum a rânduit nouă Cirus, regele Perșilor". 

  90. Și neamurile pământului, împotrivindu-se celor din Iudeea și împresurând cetatea, împiedicau zidirea și, sfaturi viclene și uneltiri făcând, au împiedicat terminarea zidirii în toată vremea vieții regelui Cirus. Și au fost opriți de la zidire doi ani, până la domnia lui Darius. 

Capitolul 6.
Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui Darius. 

  1. Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu și Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau în Iudeea și în Ierusalim, în numele Domnului Dumnezeului lui Israel. 

  2. Și atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, au început a zidi templul Domnului din Ierusalim, și erau cu ei proorocii Domnului, care îi ajutau. 

  3. În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei, și Șetar-Boznai și tovarășii lor, și le-a zis: 

  4. "Cine v-a îngăduit să zidiți templul acesta și acoperământul acesta, și celelalte toate să le săvârșiți? Și care sunt ziditorii, care săvârșesc acestea?" 

  5. Și bătrânii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care îi avusese în grija Sa în vremea robiei, 

  6. Și ei n-au fost opriți să zidească până în timpul când a fost înștiințat Darius și a venit răspunsul. 

  7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, și a trimis-o Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei și Șetar-Boznai și tovarășii lui, căpeteniile din Siria și din Fenicia, este acesta: "Regelui Darius, bucurie. 

  8. Toate știute să fie domnului nostru, regele, că mergând noi în țara Iudeii și venind în cetatea Ierusalim, am găsit în cetate pe bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din robie în Ierusalim, zidind Domnului templu nou și mare, 

  9. Din pietre cioplite de mult preț și din lemne așezate în ziduri. 

  10. Și lucrurile acestea în grabă se fac, și lucrul sporește în mâinile lor și se săvârșește cu toată strălucirea și nevoința. 

  11. Și am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă zidiți templul acesta și întemeiați lucrările acestea? 

  12. Dar noi i-am întrebat ca să-ți facem ție cunoscut și să-ți scriem care sunt căpeteniile lor, și le-am cerut și numele celor ce-i conduc. 

  13. Și ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii Domnului, Care a făcut cerul și pământul. 

  14. Și acel templu fusese zidit cu mulți ani înainte și fusese terminat de un rege mare și puternic al lui Israel; 

  15. Și din pricină că părinții noștri, prin păcatele lor, au întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui Israel, El i-a dat în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor. 

  16. Și templul, stricându-l, l-a ars și pe popor l-a dus în robie, la Babilon. 

  17. Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste țara Babilonului, a scris regele Cirus să se zidească iarăși templul acesta. 

  18. Și sfintele vase cele de aur și de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a așezat în templul lui, regele Cirus iarăși le-a scos din templul cel din Babilon, și i s-au încredințat lui Zorobabel Șesbațar, cârmuitorul. 

  19. Și i s-a poruncit să ducă aceste vase și să le pună în templul din Ierusalim și templul Domnului să se zidească pe locul lui. 

  20. Atunci Șesbațar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim, și de atunci până acum, zidindu-se, nu s-a terminat încă. 

  21. Acum dar, dacă se socotește cu cale, o, rege, să se caute în arhivele regale ale lui Cirus; 

  22. Și de se va afla că zidirea templului Domnului în Ierusalim se face cu știrea regelui Cirus, și dacă găsește cu cale domnul, regele nostru, să ni se răspundă și nouă despre acestea". 

  23. Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; și s-a aflat în Ecbatana, capitala Mediei, o carte în care erau pomenite acestea: 

  24. "În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să se zidească iarăși templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fără încetare. 

  25. Înălțimea templului să fie de șaizeci de coți, lățimea de șaizeci de coți și trei rânduri de case din pietre cioplite, și o casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria regelui Cirus. 

  26. Și vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur și cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a adus în Babilon, să fie așezate în templul cel din Ierusalim; și, unde fusese mai înainte, acolo să fie așezate". 

  27. Și a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei și al Feniciei, și lui Șetar-Boznai și tovarășilor lor, și celor rânduiți în Siria și în Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe Zorobabel, robul Domnului și cârmuitorul Iudeii, și pe bătrânii Iudeilor, să zidească templul acela al Domnului pe locul unde a fost: 

  28. "Și eu am poruncit să se zidească în întregime și să se ia aminte să se lucreze împreună cu Iudeii care s-au întors din robie până la terminarea templului Domnului. 

  29. Și din dajdiile din Cele-Siria și din Fenicia, cu grijă și cu rânduială, să se dea oamenilor acelora ceea ce s-a rânduit spre jertfa Domnului, și lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri și din berbeci și din miei. 

  30. De asemenea și grâu și sare și vin și untdelemn neîncetat peste tot anul, cât este de trebuință în fiecare zi, după arătarea preoților din Ierusalim, 

  31. Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Dumnezeu celui Preaînalt, pentru rege și pentru supușii lui și să se roage pentru viața lor. 

  32. Și a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte scrise, sau nu va împlini, să se ia lemn de spânzurat chiar din cele ale lui, și de acela să se spânzure și averile lui să fie ale regelui. 

  33. Pentru aceea și Domnul al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă pe orice rege și pe orice neam care va întinde mâna sa să oprească sau să facă rău templului Domnului din Ierusalim. 

  34. Și eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată luarea aminte". 

Capitolul 7.
Terminarea templului Domnului, sfințirea lui și serbarea Paștilor. 

  1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei și al Feniciei, și Șetar-Boznai și tovarășii lor, urmând celor poruncite de regele Darius, 

  2. Cârmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grijă, ajutând pe bătrânii Iudeilor și pe preoții slujitori la jertfe. 

  3. Și cu spor se făceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu și Zaharia proorocii. 

  4. Și s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel, și cu voia lui Cirus și a lui Darius și a lui Artaxerxe, regii Perșilor. 

  5. Și s-a terminat templul cel sfânt până în ziua de douăzeci și trei ale lunii lui Adar, în al șaselea an al lui Darius, regele Perșilor. 

  6. Și au săvârșit fiii lui Israel și preoții și leviții și ceilalți din foștii robi, care s-au adăugat, după cele ce sunt scrise în cartea lui Moise. 

  7. Și au adus jertfă la sfințirea templului Domnului tauri o sută, berbeci două sute, miei patru sute; 

  8. Doisprezece țapi jertfă pentru păcatul a tot Israelul, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel. 

  9. Și preoții și leviții stăteau după seminții îmbrăcați în odăjdii, la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel, cum este rânduit în cartea lui Moise; la fel și portarii, fiecare la poarta lui. 

  10. Și fiii lui Israel, care se întorseseră din robie, au sărbătorit Paștile în ziua de paisprezece a lunii întâi, după ce se curățiseră preoții și leviții, 

  11. Precum și toți fiii robiei, care s-au curățit. 

  12. Că leviții toți o dată s-au curățit, și au junghiat mielul pascal pentru toți fiii lui Israel întorși din robie și pentru frații lor, preoții, și pentru ei înșiși. 

  13. Și au mâncat fiii lui Israel, cei întorși din robie, și toți câți se depărtaseră de urâciunile neamurilor din țară, căutând pe Domnul. 

  14. Și au prăznuit sărbătoarea azimelor șapte zile, veselindu-se înaintea Domnului, 

  15. Pentru că El întorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca să întărească mâinile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel. 

Capitolul 8.
Ezdra în Ierusalim. Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute templului Domnului și numărarea poporului. 

  1. Și după acestea, în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perșilor, 

  2. Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Șalum, fiul lui Sadoc, fiul lui Abitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abiușa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul cel dintâi, a mers la Ierusalim. 

  3. Acest Ezdra s-a suit din Babilon, fiind cărturar iscusit în legea lui Moise, dată de Dumnezeu lui Israel, 

  4. Și i-a dat lui regele mărire, aflând har înaintea lui în toate cererile lui. 

  5. Și s-au suit împreună cu el unii din fiii lui Israel, din preoții, din leviții și cântăreții templului Domnului, din portarii și din cei închinați templului Domnului, la Ierusalim. 

  6. În anul al șaptelea al domniei lui Artaxerxe, în luna a cincea (acesta este anul al șaptelea al regelui), ieșind de la Babilon, la lună nouă, în luna întâi, 

  7. Au sosit la Ierusalim, după călătoria cea bună, dată lor de Domnul; 

  8. Pentru că Ezdra avea multă știință, ca să nu lase la o parte nimic din legea Domnului și din porunci, învățând pe tot Israelul toate îndreptările și judecățile. 

  9. Și a venit porunca, scrisă de regele Artaxerxe, la Ezdra preotul și cititorul legii Domnului, al cărui cuprins este cel de mai jos: 

  10. "Regele Artaxerxe, lui Ezdra preotul și învățătorul legii Domnului, salutare. 

  11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea din neamul Iudeilor, dintre preoți și dintre leviți, care sunt în regatul nostru, să meargă împreună cu tine la Ierusalim. 

  12. Deci să meargă cu tine câți vor pofti, cum am hotărât eu și cei șapte sfetnici cei mai apropiați ai mei, 

  13. Să cerceteze cele ce sunt în Iuda și în Ierusalim, 

  14. Potrivit celor ce se află în legea Domnului, 

  15. Și să aducă în Ierusalim Dumnezeului lui Israel daruri pe care le-am făgăduit și eu și sfetnicii mei cei mai apropiați și tot aurul și argintul care s-ar afla în țara Babilonului, 

  16. Împreună cu cel dăruit de popor la templul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim. Să se adune argint și aur pentru junci, berbeci, miei și pentru ce urmează acestora, 

  17. Ca să aducă jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim, 

  18. Și toate câte vei chibzui împreună cu frații tăi să faci cu aurul și cu argintul, fă-le după voia Dumnezeului tău. 

  19. Și vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau ție spre trebuința templului Dumnezeului tău, din Ierusalim, pune-le înaintea Dumnezeului tău în Ierusalim. 

  20. Și celelalte câte îți vor trebui pentru templul Dumnezeului tău, să le dai din vistieria regală. 

  21. Și eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei și ai Feniciei ca orice ar cere Ezdra preotul și învățătorul legii lui Dumnezeu celui de sus să i se dea cu toată luarea aminte, 

  22. Până la o sută de talanți de argint, asemenea și până la o sută de core de grâu, și vin până la o sută de bați, și altele cât de multe. 

  23. Toate după legea lui Dumnezeu să se aducă cu grijă Dumnezeului celui Preaînalt, pentru ca mânia Lui să nu se abată peste regatul regelui și peste fiii lui. 

  24. Și vouă vi se poruncește ca tuturor preoților și leviților și cântăreților templului Domnului și portarilor și celor închinați templului Domnului și slujitorilor locașului acestuia, 

  25. Nici o dare, nici o altă dajdie să nu li se ceară și nimeni să nu aibă putere să pună ceva asupra acestora. 

  26. Și tu, Ezdra, după înțelepciunea lui Dumnezeu care îți este dată, pune judecători și legiuitori, ca să judece în toată Siria și Fenicia pe toți cei ce știu legea Dumnezeului tău, iar pe cei ce nu știu, învață-i. 

  27. Și toți câți vor călca legea Dumnezeului tău și legea regelui, să fie pedepsiți fără șovăire ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu amendă, ori cu închisoare". 

  28. Și a zis Ezdra cărturarul: "Binecuvântat este singur Domnul Dumnezeul părinților mei, Cel care a dat acestea în inima regelui spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim. 

  29. Și pe mine m-a cinstit înaintea regelui, sfetnicilor, tuturor prietenilor și a dregătorilor lui. 

  30. Și eu am prins curaj, cu ajutorul Domnului Dumnezeului meu, și am adunat bărbați din Israel, ca să se suie cu mine. 

  31. Și aceștia sunt căpeteniile familiilor și ale semințiilor care au pornit cu mine din Babilon sub domnia regelui Artaxerxe. 

  32. Din fiii lui Finees, Gherșom, din fiii lui Itamar, Gamaliel. 

  33. Din fiii lui David, Hațuș, fiul lui Șecania. 

  34. Din fiii lui Fares, Zaharia și cu el s-au scris oameni o sută cincizeci. 

  35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia  și cu el oameni două sute. 

  36. Din fiii lui Zatu, Șecania, fiul lui Iahaziel, și împreună cu el oameni trei sute. 

  37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, și cu el împreună oameni două sute cincizeci. 

  38. Din fiii lui Elam, Ieșaia, fiul lui Atalia, și împreună cu el bărbați șaptezeci. 

  39. Din fiii lui Șefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, și împreună cu el bărbați șaptezeci. 

  40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel  și cu el bărbați două sute doisprezece. 

  41. Din fiii lui Bani, Șelomit, fiul lui Iosifia, și cu el bărbați o sută șaizeci. 

  42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai  și cu el bărbați douăzeci și opt. 

  43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, și cu el bărbați o sută zece. 

  44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urmă, pe numele lor: Elifelet, Ieiel și Șemaia și cu ei bărbați șaizeci. 

  45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud  și cu el șaptezeci de bărbați. 

  46. Și i-am adunat la râul ce se zice Tera și am poposit trei zile acolo și le-am dat rânduieli. 

  47. Și din fiii preoților și din leviți, neaflând acolo, am trimis pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan, pe Șemaia, pe Iarib, pe Natan, pe Elnatan, pe Zaharia și pe Meșulam, căpetenii iscusite. 

  48. Și le-am zis să meargă la Ido, conducătorul din Casifia, poruncindu-le să grăiască cu Ido și cu frații lui și cu cei stabiliți în Casifia, să ne trimită pe cei care vor sluji în templul Domnului nostru. 

  49. Și ne-au adus, după mâna cea tare a Domnului nostru, bărbați știutori din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Șerebia și pe fiii lui și pe frații care erau optsprezece. 

  50. Și pe Hașabia și pe Hanun, și pe Isaia fratele lui, din fiii lui Merari, și cu fiii lor, bărbați douăzeci. 

  51. Și din cei închinați templului Domnului, pe care i-a dat David și dregătorii la lucrul leviților două sute douăzeci de închinați templului Domnului. Numele tuturor a fost însemnat. 

  52. Și am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bună călătorie și nouă și celor împreună cu noi, fiii noștri, și dobitoacele. 

  53. M-am rușinat a cere de la re e pedestrași, călăreți și însoțitori, pentru apărare de cei care ni s-ar împotrivi, 

  54. Că am zis regelui că puterea Domnului nostru va fi cu cei care îl caută pe El în toată dreptatea. 

  55. Și iarăși ne-am rugat Domnului pentru toate și L-am aflat bun și blând. 

  56. Osebit-am din căpeteniile neamurilor și ale preoților doisprezece bărbați, pe Șerebia și Hașabia și împreună cu ei, dintre frații lor, zece bărbați. 

  57. Și le-am dat argintul și aurul și sfintele vase ale templului Domnului nostru, pe care le-au dăruit regele și sfetnicii lui, și dregătorii și tot Israelul. 

  58. Și le-am dat șase sute cincizeci de talanți de argint și vase de argint de o sută de talanți și de aur de o sută de talanți și odoare de aur douăzeci. 

  59. Și vase de aramă, de aramă bună, care sclipește ca aurul, douăsprezece. 

  60. Și le-am zis: Și voi sunteți sfințiți Domnului, și vasele cele sfințite și aurul și argintul sunt făgăduință Dumnezeului părinților noștri. 

  61. Privegheați și păziți-le până le veți da căpeteniilor preoților și leviților și capilor de familii ai lui Israel, în Ierusalim, în vistieria templului Dumnezeului nostru. 

  62. Și preoții și leviții, cei care au luat argintul și aurul și vasele cele din Ierusalim, le-au pus în templul Domnului. 

  63. Și mergând de la râul Tera în douăsprezece ale lunii întâi, am intrat în Ierusalim cu mâna cea puternică a Domnului nostru care era deasupra, și ne-a scăpat de la intrare de tot vrăjmașul, și am venit în Ierusalim. 

  64. și făcându-se acolo ziua a treia, în ziua a patra argintul și aurul s-au dat în templul Domnului nostru, în mâna lui Meremot, fiul lui Urie preotul. 

  65. Și cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum și Iozabad, fiul lui Iosua și Noadia, fiul lui Binui, toți leviți; s-au dat cu număr și după greutatea lor, toate. 

  66. Și s-a scris toată greutatea lor în acel ceas. 

  67. Și cei din robie au adus jertfe Domnului Dumnezeului lui Israel, doisprezece junci pentru tot Israelul, nouăzeci și șase de berbeci, 

  68. Miei șaptezeci și doi, doisprezece țapi pentru ispășire. 

  69. Și au dat poruncile regelui dregătorilor domnești și guvernatorilor Cele-Siriei și Feniciei, și au cinstit pe popor și templul Domnului. 

  70. Și după ce s-au săvârșit acestea, au venit la mine conducătorii zicând: 

  71. "Poporul lui Israel și căpeteniile și preoții și leviții nu s-au osebit de popoarele de alt neam ale țării, și de necurățiile Canaaneilor și ale Heteilor, ale Ferezeilor și Iebuseilor, ale Moabiților, ale Egiptenilor și ale Edomiților, 

  72. Pentru că au locuit împreună cu fetele lor, și ei și fiii lor, și s-a amestecat sămânța cea sfântă cu neamurile străine din țară, și au luat parte căpeteniile și dregătorii la nelegiuirea aceasta de la începutul lucrului". 

  73. Îndată ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele și veșmântul cel sfințit și mi-am smuls părul din cap și barbă și am șezut mâhnit pe gânduri. 

  74. Și pe când eu plângeam pentru nelegiuire, și ședeam trist până la jertfa cea de seară, s-au adunat la mine toți câți erau râvnitori pentru cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel. 

  75. Și sculându-mă din locul unde posteam, cu hainele și cu veșmântul cel sfânt sfâșiate, plecând genunchii și întinzând mâinile către Domnul, am zis: 

  76. "Doamne, rușinatu-m-am și m-am temut înaintea feței Tale, 

  77. Pentru că păcatele noastre s-au înmulțit peste capetele noastre și fărădelegile noastre au ajuns până la cer, 

  78. Încă din vremea părinților noștri, și suntem în mare păcat până azi. 

  79. Și pentru păcatele noastre și ale părinților noștri am fost dați împreună cu frații noștri, cu regii noștri și împreună cu preoții noștri, regilor pământului, spre sabie și spre robie și spre pradă cu rușine, până în ziua aceasta. 

  80. și acum, întru câtva ni s-a arătat mila Ta, Doamne, ca să rămână rădăcină și numele nostru în locul unde este sfântul Tău locaș, 

  81. Și ca să ni se descopere luminător în templul Domnului Dumnezeului nostru, și ca să ne dea hrană în vremea robiei noastre. 

  82. Și pe când eram noi robi, n-am fost părăsiți de Dumnezeul nostru, Cel care ne-a dăruit să găsim har înaintea regilor Perșilor, ca să ne dea hrană, 

  83. Și a preamări templul Domnului nostru, a ridica Sionul cel pustiu, și a ne da întărire în Iuda și în Ierusalim. 

  84. Și acum ce vom zice, Doamne, având acestea? Pentru că am călcat poruncile Tale, pe care le-ai dat în mâna slugilor Tale, proorocii, zicând: 

  85. "Pământul în care intrați să-l moșteniți este pământul pângărit cu întinarea celor de alt neam ai pământului, și de necurăția lor l-au umplut. 

  86. Și acum pe fetele lor să nu le luați pentru fiii voștri, și pe fetele voastre să nu le dați după fiii lor. 

  87. Nu căutați să vă împăcați cu ei în toată vremea, ci întărindu-vă, să mâncați cele bune ale pământului și să-l lăsați moștenire fiilor voștri până în veac". 

  88. Și cele ce se întâmplă, toate se fac nouă pentru lucrurile noastre cele rele și pentru păcatele noastre cele mari. Tu, Doamne, ne-ai ușurat de păcatele noastre, 

  89. Și ne-ai dat rădăcină ca aceasta; însă noi iarăși ne-am întors a călca legea Ta, ca să ne amestecăm în necurăția neamurilor pământului. 

  90. Oare, Te-ai mâniat spre noi, ca să ne pierzi încât să nu rămână rădăcină și sămânță, nici numele nostru? 

  91. Dumnezeul lui Israel ești cu adevărat, căci Tu ne-ai lăsat rădăcină până azi. 

  92. Iată suntem înaintea Ta întru fărădelegile noastre, și nu mai putem sta înaintea Ta din cauza lor". 

  93. Și când se ruga Ezdra și se mărturisea plângând, doborât înaintea sfântului locaș, s-a adunat la el din Ierusalim mulțime multă foarte, bărbați și femei și tineri, pentru că mare plângere era în mulțime. 

  94. Și strigând Șecania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a zis: "Ezdra! Noi am păcătuit înaintea lui Dumnezeu, căci am locuit împreună cu femei de alt neam din neamurile pământului. 

  95. Dar cum Israelul are nădejde, întru aceasta să dăm jurământ Domnului că vom izgoni toate femeile cele de alt neam, împreună cu copiii lor, 

  96. Precum socotești tu și câți se supun legii Domnului; scoală-te, săvârșește, 

  97. Că acesta este lucrul tău și noi împreună cu tine avem puterea să o facem". 

  98. Și s-a sculat Ezdra și a pus pe căpeteniile preoților și ale leviților și pe tot Israelul să facă jurământ că vor face așa. Și ei au jurat. 

Capitolul 9.
Alte porunci. Ezdra citește Legea Domnului. Întoarcerea acasă. 

  1. Și sculându-se Ezdra, din curtea templului Domnului, a mers la camera lui Iohanan, fiul lui Eliașib, 

  2. Și locuind acolo, pâine n-a gustat, nici n-a băut apă, plângând fărădelegile cele mari ale mulțimii. 

  3. Și s-a făcut strigare în toată Iudeea și în Ierusalim la toți cei din robie, ca să se adune în Ierusalim. 

  4. Și câți nu se vor înfățișa în două sau trei zile, după judecata bătrânilor întâistătători, se vor omori dobitoacele lor, și ei înșiși vor fi îndepărtați de la obștea celor care fuseseră în robie. 

  5. Și s-au adunat toți cei din neamul lui Iuda și al lui Veniamin în trei zile în Ierusalim, în luna a noua, în douăzeci ale lunii. 

  6. Și a șezut împreună toată mulțimea în curtea templului Domnului tremurând, căci era iarnă. 

  7. Și sculându-se Ezdra, le-a zis: "Voi ați făcut fărădelege și ați locuit împreună cu femei de alt neam, ca să sporiți păcatele lui Israel. 

  8. Acum pocăiți-vă și dați slavă Domnului Dumnezeului părinților noștri, 

  9. Și faceți voia Lui și despărțiți-vă de neamurile pământului și de femeile cele de alt neam". 

  10. Și a strigat tot poporul și a zis cu glas mare: "Așa vom face! 

  11. Dar mulțimea este multă și este vreme de iarnă, și nu putem să stăm sub cerul liber, și lucrul nostru nu este de o zi sau de două, pentru că mult am păcătuit în această privință. 

  12. Și să stea căpeteniile mulțimii și toți cei din locuințele noastre câți au femei de alt neam, 

  13. Să-și facă vreme să se înfățișeze împreună cu bătrânii și judecătorii din fiecare oraș până ce vor dezlega mânia Domnului de la noi, pornită asupra noastră pentru această pricină". 

  14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, și Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost puși pentru lucrul acesta; iar leviții Meșulam și Șabetai erau ajutoarele lor; 

  15. Cei ce fuseseră în robie au împlinit porunca. 

  16. Și Ezdra preotul și-a ales bărbați, capi de familie, pe toți pe nume, și au șezut împreună la luna nouă a lunii s zecea pentru cercetarea lucrului. 

  17. Și au dus la bun sfârșit până la luna nouă a lunii întâi cercetarea privitoare la bărbații care au luat femei de alt neam. 

  18. Și s-au găsit dintre preoții care s-au adunat, unii având femei de alt neam: 

  19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, și din frații lui: Maaseia, Eliezer, Iarib și Ghedalia, 

  20. Care au dat încredințare că își vor izgoni femeile și spre curățire vor jertfi berbeci pentru vina lor. 

  21. Și s-au mai găsit din fiii lui Imer: Hanani și Zebadia; ai lui Harim: Maaseia, Ilie, Șemaia, Iehiel și Azaria; 

  22. Ai lui Pașhur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad și Elasa. 

  23. Dintre leviți: Iozabad, Șimei, Chelaia, zis Chelita, Petahia, Iuda și Ionas. 

  24. Din cântăreții locașului sfânt: Eliașib și Zacur. 

  25. Portari: Șalum, Telem și Uri. 

  26. Iar din Israeliți: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar, Miheia și Benaia, din fiii lui Fares; 

  27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot și Elias, din fiii lui Elam; 

  28. Elioenai, Eliașib, Matania, Ieremot, Zabad și Aziza, din fiii lui Zatu. 

  29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai și Atlai. 

  30. Din fiii lui Bani: Meșulam, Maluc, Adaia, Iașub, Asael și Ieremot. 

  31. Și din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Bețaleel, Binui și Manase. 

  32. Și din fiii lui Harim: Eliezer, Ișia, Malchia, Șemaia, Simeon, Maluc și Șemaia. 

  33. Și din fiii lui Hașum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase, și Șimei. 

  34. Și din fiii lui Bani: Ieremia, Maadai, Amram, Ioil, Benaia, Bedia, Chelaia, Vania, Meremot, Eliașib, Matania, Matenai, Iaasai, Binui, Șimei, Șelemia, Natan și Adaia. 

  35. Din fiii lui Zacai: Șașai, Șarai, Azareel, Șelemia, Amaria și Iosif. 

  36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil, Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil și Vaneas. Și ei luaseră femei de alt neam, și le-au izgonit împreună cu copiii lor. 

  37. Și au locuit preoții și leviții și cei care erau din Israel în Ierusalim și la țară. Iar la luna nouă a lunii a șaptea, când fiii lui Israel erau așezați în locuințele lor, 

  38. Adunându-se toată mulțimea împreună deodată pe locul dinspre poarta de răsărit a templului, 

  39. Au zis lui Ezdra, preotul și cititorul, să aducă legea lui Moise care s-a dat de Domnul Dumnezeul lui Israel. 

  40. Și a adus Ezdra arhiereul legea la toată mulțimea, de la om până la femeie și la toți preoții, ca să audă legea în luna nouă a lunii a șaptea. 

  41. Și a citit la intrarea porții celei dintâi a templului Domnului din zori până la amiază, înaintea bărbaților și a femeilor, și toți ascultau legea. 

  42. Și a stat Ezdra preotul și cititorul legii pe scaunul judecății, cel de lemn, pregătit. 

  43. Și au stat lângă el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie, Iezechia și Baalsam, de-a dreapta. 

  44. De-a stânga: Pedaia, Misael, Malchia, Hașum, Hașbadana și Zaharia. 

  45. Și luând Ezdra cartea legii înaintea mulțimii, pentru că ședea întâi, cu mărire înaintea tuturor, 

  46. Și dezlegând legea, toți în picioare au stat și a binecuvântat Ezdra pe Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, pe Dumnezeul Savaot Atotțiitorul. 

  47. Și a strigat mulțimea: Amin! 

  48. Și ridicând în sus mâinile, căzând la pământ, s-au închinat Domnului: 

  49. Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, și leviții învățau legea Domnului, tâlcuind citirea. 

  50. Și a zis Ataratis (cârmuitorul țării) lui Ezdra, arhiereul și cititorul, și leviților care învățau mulțimea: 

  51. "Ziua aceasta este sfântă Domnului". Și toți plângeau ascultând legea. 

  52. "Mergând, deci, mâncați bucate grase și beți băuturi dulci și trimiteți daruri la cei care n-au. 

  53. Că sfântă este ziua Domnului și nu vă întristați că Domnul vă va mări". 

  54. Și leviții porunceau toate acestea poporului zicând: "Ziua aceasta sfântă este Domnului, nu vă întristați". 

  55. Și s-au dus toți să mănânce și să bea și să se veselească și să dea daruri celor lipsiți, bucurându-se mult de cuvintele legii, pe care le învățaseră în adunările lor. 
     

     

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire