pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Sfânta Scriptură - text integral
versiunea ortodoxă

achizitionare: 20.07.2003

Sfânta Evanghelie după Marcu

Capitolul 1.
Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecări.

  1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, 

  2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) și Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta. 

  3. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui". 

  4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. 

  5. Și ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. 

  6. Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică. 

  7. Și propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. 

  8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt. 

  9. Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat în Iordan, de către Ioan. 

  10. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. 

  11. Și glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit. 

  12. Și îndată Duhul L-a mânat în pustie. 

  13. Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Și era împreună cu fiarele și îngerii Îi slujeau. 

  14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. 

  15. Și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. 

  16. Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari. 

  17. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. 

  18. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. 

  19. Și mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. 

  20. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El. 

  21. Și venind în Capernaum și îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăța. 

  22. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. 

  23. Și era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, 

  24. Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu. 

  25. Și Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el. 

  26. Și scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. 

  27. Și s-au spăimântat toți, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învățătură nouă și cu putere; că și duhurilor necurate le poruncește, și I se supun. 

  28. Și a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. 

  29. Și îndată ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan. 

  30. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, și îndată I-au vorbit despre ea. 

  31. Și apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Și au lăsat-o frigurile și ea le slujea. 

  32. Iar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații. 

  33. Și toată cetatea era adunată la ușă. 

  34. Și a tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli și demoni mulți a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L știau că El e Hristos. 

  35. Și a doua zi, foarte de dimineață, sculându-Se, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. 

  36. Și a mers după El Simon și cei ce erau cu el. 

  37. Și aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. 

  38. Și El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit. 

  39. Și venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni. 

  40. Și un lepros a venit la El, rugându-L și îngenunchind și zicând: De voiești, poți să mă curățești. 

  41. Și făcându-I-se milă, a întins mâna și S-a atins de el și i-a zis: Voiesc, curățește-te. 

  42. Și îndată s-a îndepărtat lepra de la el și s-a curățit. 

  43. Și poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat, 

  44. Și i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor. 

  45. Iar el, ieșind, a început să propovăduiască multe și să răspândească cuvântul, încât Iisus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El de pretutindeni. 

Capitolul 2.
Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă.

  1. Și intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. 

  2. Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. 

  3. Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși. 

  4. Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. 

  5. Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! 

  6. Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: 

  7. Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 

  8. Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? 

  9. Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? 

  10. Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: 

  11. Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. 

  12. Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. 

  13. Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea venea la El și îi învăța. 

  14. Și trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând la vamă, și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. 

  15. Și când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui. Că erau mulți și-I urmau. 

  16. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii? 

  17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți ci pe păcătoși la pocăință. 

  18. Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? 

  19. Și Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. 

  20. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti în acele zile. 

  21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură și mai rea. 

  22. Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se vară și burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi. 

  23. Și pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. 

  24. Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? 

  25. Și Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-ați citit ce a făcut David, când a avut nevoie și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? 

  26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el? 

  27. Și le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. 

  28. Astfel că Fiul Omului este domn și al sâmbetei. 

Capitolul 3.
Vindecarea celui cu mâna uscată și alte vindecări. Alegerea celor 12 Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mama și frații lui Iisus.

  1. Și iarăși a intrat în sinagogă. Și era acolo un om având mâna uscată. 

  2. Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 

  3. Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! 

  4. Și a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; 

  5. Și privindu-i pe ei cu mânie și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă. 

  6. Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. 

  7. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare și mulțime multă din Galileea și din Iudeea L-a urmat. 

  8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. 

  9. Și a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; 

  10. Fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. 

  11. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. 

  12. Și El le certa mult ca să nu-L dea pe față. 

  13. Și S-a suit pe munte și a chemat la Sine pe câți a voit, și au venit la El. 

  14. Și a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită  să propovăduiască, 

  15. Și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii. 

  16. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; 

  17. Pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacov, și le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. 

  18. Și pe Andrei, și pe Filip, și pe Bartolomeu, pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Tadeu, și pe Simon Cananeul, 

  19. Și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut. 

  20. Și a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. 

  21. Și auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că ziceau: Și-a ieșit din fire. 

  22. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii. 

  23. Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? 

  24. Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. 

  25. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. 

  26. Și dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. 

  27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, și atunci va jefui casa lui. 

  28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; 

  29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. 

  30. Pentru că ziceau: Are duh necurat. 

  31. Și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. 

  32. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: Iată mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută. 

  33. Și, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea și frații Mei? 

  34. Și privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. 

  35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea. 

Capitolul 4.
Felurite pilde despre împărăția cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.

  1. Și iarăși a început Iisus să învețe, lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. 

  2. Și-i învăța multe în pilde, și în învățătura Sa le zicea: 

  3. Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. 

  4. Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările cerului au venit și au mâncat-o. 

  5. Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. 

  6. Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și, neavând rădăcină, s-a uscat. 

  7. Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-a dat. 

  8. Și altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. 

  9. Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă. 

  10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. 

  11. Și le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoașteți taina împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, 

  12. Ca uitându-se, să privească și să nu vadă, și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. 

  13. Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele? 

  14. Semănătorul seamănă cuvântul. 

  15. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, și, când îl aud, îndată vine satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor. 

  16. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 

  17. Dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. 

  18. Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, 

  19. Dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. 

  20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută. 

  21. Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? 

  22. Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. 

  23. Cine are urechi de auzit să audă. 

  24. Și le zicea: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi. 

  25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. 

  26. Și zicea: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, 

  27. Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum nu știe el. 

  28. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. 

  29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. 

  30. Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? 

  31. Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; 

  32. Dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului. 

  33. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înțeleagă. 

  34. Iar fără pildă nu le grăia; și ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi. 

  35. Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt. 

  36. Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii. 

  37. Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 

  38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? 

  39. Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare. 

  40. Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință? 

  41. Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că și vântul și marea I se supun? 

Capitolul 5.
Vindecarea unui demonizat din ținutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

  1. Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor. 

  2. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, 

  3. Care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri, 

  4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi și lanțuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; 

  5. Și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre. 

  6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. 

  7. Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. 

  8. Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta. 

  9. Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți. 

  10. Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut. 

  11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. 

  12. Și L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. 

  13. Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare. 

  14. Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. 

  15. Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat. 

  16. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. 

  17. Și ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor. 

  18. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El. 

  19. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit. 

  20. Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau. 

  21. Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare. 

  22. Și a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, 

  23. Și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape și să trăiască. 

  24. Și a mers cu el. Și mulțime multă îl urma pe Iisus Și Îl îmbulzea. 

  25. Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. 

  26. Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. 

  27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui. 

  28. Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! 

  29. Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală. 

  30. Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? 

  31. Și I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine? 

  32. Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. 

  33. Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul; 

  34. Iar El i-a zis: Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta! 

  35. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? 

  36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. 

  37. Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 

  38. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. 

  39. Și intrând, le-a zis: De vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. 

  40. Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila. 

  41. Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! 

  42. Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. 

  43. Dar El le-a poruncit, cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. 

Capitolul 6.
Proorocul disprețuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare.

  1. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. 

  2. Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? 

  3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Și se sminteau întru El. 

  4. Și le zicea Iisus: Nu este prooroc disprețuit, decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa. 

  5. Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat. 

  6. Și se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând. 

  7. Și a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 

  8. Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; 

  9. Ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 

  10. Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. 

  11. Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia. 

  12. Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască. 

  13. Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau. 

  14. Și a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el. 

  15. Alții însă ziceau că este Ilie și alții că este prooroc, ca unul din prooroci. 

  16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți. 

  17. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat, în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 

  18. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. 

  19. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 

  20. Căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și ascultându-l, multe făcea și cu drag îl asculta. 

  21. Și fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 

  22. Și fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi și îți voi da. 

  23. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. 

  24. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 

  25. Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. 

  26. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. 

  27. Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. 

  28. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 

  29. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. 

  30. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și au învățat. 

  31. Și El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți erau care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce. 

  32. Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte. 

  33. Și i-au văzut plecând și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor. 

  34. Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. 

  35. Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; 

  36. Slobozește-i, ca mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere să mănânce. 

  37. Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? 

  38. Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și după ce au văzut, I-au spus: Cinci pâini și doi pești. 

  39. Și El le-a poruncit să-i așeze pe toți cete, cete, pe iarbă verde. 

  40. Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci. 

  41. Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte, asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor. 

  42. Și au mâncat toți și s-au săturat. 

  43. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce-a rămas din pești. 

  44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați. 

  45. Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea. 

  46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. 

  47. Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. 

  48. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 

  49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat. 

  50. Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! 

  51. Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor; 

  52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. 

  53. Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm. 

  54. Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. 

  55. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. 

  56. Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau. 

Capitolul 7.
Iisus osândește poruncile născocite de farisei. Femeia cananeiancă și fiica ei. Vindecarea celui surd și mut.

  1. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. 

  2. Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; 

  3. Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. 

  4. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. 

  5. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? 

  6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". 

  7. Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești. 

  8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți. 

  9. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră! 

  10. Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească". 

  11. Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, 

  12. Nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. 

  13. Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. 

  14. Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: 

  15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. 

  16. De are cineva urechi de auzit să audă. 

  17. Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. 

  18. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? 

  19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. 

  20. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. 

  21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, 

  22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. 

  23. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. 

  24. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. 

  25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. 

  26. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. 

  27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. 

  28. Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. 

  29. Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta. 

  30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise. 

  31. Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. 

  32. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el. 

  33. Și luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând, S-a atins de limba lui. 

  34. Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! 

  35. Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine. 

  36. Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. 

  37. Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească. 

Capitolul 8.
Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Păziți-vă de farisei și de Irod. Vindecarea unui orb. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor.

  1. În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: 

  2. Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. 

  3. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. 

  4. Și ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustie. 

  5. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: șapte. 

  6. Și a poruncit mulțimii să șeadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. 

  7. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. 

  8. Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri. 

  9. Și ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit. 

  10. Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei. 

  11. Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. 

  12. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. 

  13. Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. 

  14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și numai o pâine aveau cu ei în corabie. 

  15. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 

  16. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine. 

  17. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? 

  18. Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți și nu vă aduceți aminte. 

  19. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. 

  20. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. 

  21. Și le zicea: Tot nu pricepeți? 

  22. Și au venit la Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să se atingă de el. 

  23. Și luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. 

  24. Și el, ridicându-și ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. 

  25. După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui, și el a văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. 

  26. Și l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat. 

  27. Și a ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? 

  28. Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul din prooroci. 

  29. Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristosul. 

  30. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 

  31. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. 

  32. Și spunea acest cuvânt pe față. Și luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. 

  33. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 

  34. Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 

  35. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. 

  36. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? 

  37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? 

  38. Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri. 

Capitolul 9.
Schimbarea la față. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Cearta pentru locul întâi. Prilejul de păcat.

  1. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere. 

  2. Și după șase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, și S-a schimbat la față înaintea lor. 

  3. Și veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul. 

  4. Și li s-a arătat Ilie împreună cu Moise și vorbeau cu Iisus. 

  5. Și răspunzând Petru, a zis lui Iisus: Învățătorule, bine este ca noi să fim aici; și să facem trei colibe: Ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 

  6. Căci nu știa ce să spună, fiindcă erau înspăimântați. 

  7. Și s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați. 

  8. Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei. 

  9. Și coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din morți. 

  10. Iar ei au ținut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? 

  11. Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 

  12. Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe și să fie defăimat? 

  13. Dar vă zic vouă că Ilie a și venit și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. 

  14. Și venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se între ei. 

  15. Și îndată toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina. 

  16. Și Iisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiți între voi? 

  17. Și I-a răspuns Lui unul din mulțime: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. 

  18. Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. 

  19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. 

  20. Și l-au adus la El. Și văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 

  21. Și l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. 

  22. Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. 

  23. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. 

  24. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. 

  25. Iar Iisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el și să nu mai intri în el! 

  26. Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 

  27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, și el s-a sculat în picioare. 

  28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? 

  29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post. 

  30. Și, ieșind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să știe cineva. 

  31. Căci învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. 

  32. Ei însă nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-L întrebe. 

  33. Și au venit în Capernaum. Și fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? 

  34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. 

  35. Și șezând jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. 

  36. Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: 

  37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 

  38. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu merge după noi. 

  39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. 

  40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 

  41. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde plata sa. 

  42. Și cine va sminti pe unul din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. 

  43. Și de te smintește mâna ta, tai-o că mai bine îți este să intri ciung în viață, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 

  44. Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 

  45. Și de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 

  46. Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 

  47. Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este ție cu un singur ochi în împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 

  48. Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 

  49. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. 

  50. Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. 

Capitolul 10.
Despre despărțirea soților. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu.

  1. Și sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia. 

  2. Și apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase femeia. 

  3. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? 

  4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire și să o lase. 

  5. Și răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; 

  6. Dar de la începutul făpturii, bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu. 

  7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. 

  8. Și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. 

  9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă. 

  10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta. 

  11. Și El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta, săvârșește adulter cu ea. 

  12. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. 

  13. Și aduceau la El copii, ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. 

  14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. 

  15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. 

  16. Și, luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. 

  17. Și când ieșea El în drum, alergând la El unul și îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 

  18. Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. 

  19. Știi poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 

  20. Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. 

  21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. 

  22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. 

  23. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogații în împărăția lui Dumnezeu! 

  24. Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât  de greu este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! 

  25. Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu. 

  26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? 

  27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință. 

  28. Și a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. 

  29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie, 

  30. Și să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină: viață veșnică. 

  31. Și mulți dintre cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă întâi. 

  32. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau. Și luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: 

  33. Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. 

  34. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. 

  35. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. 

  36. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? 

  37. Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. 

  38. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? 

  39. Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza. 

  40. Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. 

  41. Și auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan.  

  42. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. 

  43. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. 

  44. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. 

  45. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. 

  46. Și au venit în Ierihon. Și ieșind din Ierihon El, ucenicii Lui și mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului. 

  47. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! 

  48. Și mulți îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! 

  49. Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. 

  50. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus. 

  51. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. 

  52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și urma lui Iisus pe cale. 

Capitolul 11.
Intrarea în Ierusalim. Smochinul neroditor. Curățirea templului. Puterea credinței. Botezul lui Ioan.

  1. Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 

  2. Și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l și aduceți-l. 

  3. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici. 

  4. Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, și l-au dezlegat. 

  5. Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegați mânzul? 

  6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, și i-au lăsat. 

  7. Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe el și Iisus a șezut pe el. 

  8. Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. 

  9. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! 

  10. Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! 

  11. Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. 

  12. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. 

  13. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. 

  14. Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau. 

  15. Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. 

  16. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. 

  17. Și-i învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. 

  18. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. 

  19. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. 

  20. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 

  21. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. 

  22. Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. 

  23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. 

  24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. 

  25. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre. 

  26. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre. 

  27. Și au intrat iarăși în Ierusalim. Și pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii. 

  28. Și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? 

  29. Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt: răspundeți-Mi și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 

  30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! 

  31. Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? 

  32. Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulțime, căci toți îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. 

  33. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. 

Capitolul 12.
Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morților. Cea mai mare poruncă din Lege. Domnul și Fiul lui David. Banul văduvei.

  1. Și a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. 

  2. Și la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. 

  3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. 

  4. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. 

  5. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.  

  6. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. 

  7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 

  8. Și prinzându-l l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. 

  9. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. 

  10. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? 

  11. De la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri". 

  12. Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și lăsându-L, s-au dus. 

  13. Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. 

  14. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? 

  15. El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. 

  16. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului. 

  17. Iar Iisus a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și se mirau de El. 

  18. Și au venit la El saducheii care zic că nu este înviere și-L întrebau zicând: 

  19. Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva și va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. 

  20. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. 

  21. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit, nelăsând urmaș. Tot așa și al treilea. 

  22. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. 

  23. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție. 

  24. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 

  25. Căci, când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. 

  26. Iar despre morți că vor învia, n-ați citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov"? 

  27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci a celor vii. Mult rătăciți. 

  28. Și apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei și, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 

  29. Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". 

  30. Și: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. 

  31. Iar a doua e aceasta: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. 

  32. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. 

  33. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. 

  34. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. 

  35. Și învățând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? 

  36. Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor Tale". 

  37. Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Și mulțimea cea multă Îl asculta cu bucurie. 

  38. Și le zicea în învățătura Sa: Luați seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe, 

  39. Și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe, 

  40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. 

  41. Și șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. 

  42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. 

  43. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. 

  44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.  

Capitolul 13.
Iisus vorbește despre dărâmarea Ierusalimului și despre a doua venire a Fiului Omului. Îndemnuri la priveghere.

  1. Și ieșind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! 

  2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. 

  3. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: 

  4. Spune-ne nouă când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? 

  5. Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. 

  6. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. 

  7. Iar când veți auzi de războaie, și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. 

  8. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. 

  9. Luați seama la voi înșivă. Că vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. 

  10. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. 

  11. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 

  12. Și va da frate pe frate la moarte și tată pe copil și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și îi vor ucide. 

  13. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui. 

  14. Iar când veți vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine - cine citește să înțeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți, 

  15. Și cel de pe acoperiș să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-și ia ceva din casa sa, 

  16. Și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-și ia haina. 

  17. Dar vai celor ce vor avea în pântece și celor ce vor alăpta în zilele acelea! 

  18. Rugați-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. 

  19. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, și nici nu va mai fi. 

  20. Și de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. 

  21. Și atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeți. 

  22. Se vor scula hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor face semne și minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleși. 

  23. Dar voi luați seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate. 

  24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. 

  25. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. 

  26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. 

  27. Și atunci El va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 

  28. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. 

  29. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. 

  30. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. 

  31. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 

  32. Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 

  33. Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi acea vreme. 

  34. Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 

  35. Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. 

  36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. 

  37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheați! 

Capitolul 14.
Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani. Prinderea. Înfățișarea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.

  1. Și după două zile erau Paștile și Azimile. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. 

  2. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor. 

  3. Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. 

  4. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? 

  5. Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. 

  6. Dar Iisus a zis: Lăsați-o. De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. 

  7. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe mine nu Mă aveți totdeauna. 

  8. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. 

  9. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei. 

  10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. 

  11. Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. Și el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. 

  12. Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să gătim, ca să mănânci Paștile? 

  13. Și a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el. 

  14. Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? 

  15. Iar el vă va arăta un foișor mare așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi. 

  16. Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile. 

  17. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. 

  18. Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. 

  19. Ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? 

  20. Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. 

  21. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. 

  22. Și, mâncând ei, a luat Iisus pâine și binecuvântând, a frânt și le-a dat lor și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. 

  23. Și luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. 

  24. Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. 

  25. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu. 

  26. Și după ce au cântat cântări de laudă, au ieșit la Muntele Măslinilor. 

  27. Și le-a zis Iisus: Toți vă veți sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul și se vor risipi oile". 

  28. Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. 

  29. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși eu nu. 

  30. Și i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ție: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. 

  31. El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți. 

  32. Și au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, și acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. 

  33. Și a luat cu El pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și a început a Se tulbura și a Se mâhni. 

  34. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. 

  35. Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga, ca, de este cu putință, să treacă de la El ceasul (acesta). 

  36. Și zicea: Avva Părinte, toate sunt Ție cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiești Tu. 

  37. Și a venit și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? 

  38. Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. 

  39. Și iarăși mergând, s-a rugat, același cuvânt zicând. 

  40. Și iarăși venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă. 

  41. Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. 

  42. Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat. 

  43. Și îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, și cu el mulțime cu săbii și cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari și de la bătrâni. 

  44. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeți-L și duceți-L cu pază. 

  45. Și venind îndată și apropiindu-se de El, a zis Lui: Învățătorule! Și L-a sărutat. 

  46. Iar ei au pus mâna pe El și L-au prins. 

  47. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoțând sabia, a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. 

  48. Și răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu toiege, ca să Mă prindeți. 

  49. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu M-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. 

  50. Și, lăsându-L, au fugit toți. 

  51. Iar un tânăr mergea după El, înfășurat într-o pânzătură, pe trupul gol, și au pus mâna pe el. 

  52. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol. 

  53. Și au dus pe Iisus la arhiereu și s-au adunat acolo toți arhiereii și bătrânii și cărturarii. 

  54. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului și ședea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. 

  55. Arhiereii și tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. 

  56. Că mulți mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. 

  57. Și ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: 

  58. Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, și în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. 

  59. Dar nici așa mărturia lor nu era la fel. 

  60. Și, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceștia? 

  61. Iar El tăcea și nu răspundea nimic. Iarăși L-a întrebat arhiereul și I-a zis: Ești tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? 

  62. Iar Iisus a zis: Eu sunt și veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului. 

  63. Iar arhiereul, sfâșiindu-și hainele, a zis: Ce trebuință mai avem de martori? 

  64. Ați auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au judecat că El este vinovat de moarte. 

  65. Și unii au început să-L scuipe și să-I acopere fața și să-L bată cu pumnii și să-I zică: Proorocește! Și slugile Îl băteau cu palmele. 

  66. Și Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, 

  67. Și văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el și a zis: Și tu erai cu Iisus Nazarineanul. 

  68. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară înaintea curții; și a cântat cocoșul. 

  69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăși să spună celor de față că acesta este dintre ei. 

  70. Iar el a tăgăduit iarăși. Și după puțin timp, cei de față ziceau iarăși lui Petru: Cu adevărat ești dintre ei, căci ești și galileian și vorbirea ta se aseamănă. 

  71. Iar el a început să se blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta despre care ziceți. 

  72. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă. 

Capitolul 15.
Iisus înaintea lui Pilat. Judecata și osânda. Cununa de spini. Răstignirea și înmormântarea.

  1. Și îndată dimineața, arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul și legând pe Iisus, L-au dus și L-au predat lui Pilat. 

  2. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. 

  3. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe. 

  4. Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. 

  5. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. 

  6. Iar la sărbătoarea Paștilor, le elibera un întemnițat pe care-l cereau ei. 

  7. Și era unul cu numele Baraba închis împreună cu niște răzvrătiți, care în răscoală săvârșiseră ucidere. 

  8. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. 

  9. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe regele iudeilor? 

  10. Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. 

  11. Dar arhiereii au ațâțat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. 

  12. Iar Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceți că este regele iudeilor? 

  13. Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! 

  14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstignește-L! 

  15. Și Pilat, vrând să facă pe voia mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit. 

  16. Iar ostașii L-au dus înăuntrul curții, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta. 

  17. Și L-au îmbrăcat în purpură și, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.

  18. Și au început să se plece în fața Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor! 

  19. Și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau și, căzând în genunchi, I se închinau. 

  20. Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Și L-au dus afară ca să-L răstignească. 

  21. Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui. 

  22. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește "locul Căpățânii". 

  23. Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat. 

  24. Și L-au răstignit și au împărțit între ei hainele Lui, aruncând sorți pentru ele, care ce să ia. 

  25. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. 

  26. Și vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor. 

  27. Și împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui. 

  28. Și s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit. 

  29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Huu! Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești. 

  30. Mântuiește-Te pe Tine Însuți, coborându-Te de pe cruce! 

  31. De asemenea și arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! 

  32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem și să credem. Și cei împreună răstigniți cu El Îl ocărau. 

  33. Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 

  34. Și la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? 

  35. Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. 

  36. Și, alergând, unul a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. 

  37. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. 

  38. Și catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. 

  39. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! 

  40. Și erau și femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, 

  41. Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim. 

  42. Și făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, 

  43. Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. 

  44. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. 

  45. Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. 

  46. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. 

  47. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 

Capitolul 16.
Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca botezului. Înălțarea la cer.

  1. Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 

  2. Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. 

  3. Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? 

  4. Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 

  5. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. 

  6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. 

  7. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. 

  8. Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. 

  9. Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni. 

  10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El și care se tânguiau și plângeau. 

  11. Și ei, auzind că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut. 

  12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o țarină. 

  13. Și aceia, mergând, au vestit celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. 

  14. La urmă, pe când cei unsprezece ședeau la masă, li S-a arătat și I-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. 

  15. Și le-a zis: Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. 

  16. Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. 

  17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, 

  18. Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși. 

  19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 

  20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. 
     

     

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire