pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

ÎN INIMA BISERICII, EU VOI FI IUBIREA

De ce să te ascunzi într-o mânăstire de clauzură când lumea are atâta nevoie de mărturie creștină, de avânt misionar, de caritate activă către cei mai săraci și mai marginalizați? Această întrebare care îi preocupă și astăzi pe mulți creștini, Tereza o percepea într-o manieră și mai acută și dureroasă, dar într-un mod diferit: ea își iubea vocația (și nu ar fi schimbat-o cu nimic altceva), dar ar fi vrut să aibă și să trăiască și toate celelalte vocații (inclusiv cea de preot!) și ar fi vrut să-i poată imita pe toți sfinții și misionarii din toate timpurile! Spunea că are "dorințe și speranțe care atingeau infinitul". Și a simțit o oarecare neliniște. Până când Dumnezeu a luminat-o făcând-o să înțeleagă "misterul corpului și al inimii". Și pentru acest lucru a proclamat-o Biserica tocmai pe Tereza de Lisieux - o tânără călugăriță de clauzură - "patroana tuturor misiunilor".

Să fiu mireasa ta, Isus, să fiu carmelitană, să fiu pentru uniunea cu tine, mamă a sufletelor, ar trebuie să-mi ajungă... dar nu e așa. Bineînțeles, aceste trei privilegii sunt de asemenea vocația mea: Carmelitană, Mireasă și Mamă, dar eu simt în mine și alte vocații (...). Simt în mine vocația de Preot: cu câtă iubire, o Isuse, te-aș purta în mâini când, la chemarea mea ai coborî din Cer... Cu câtă iubire te-aș da sufletelor!... Ah! în ciuda micimii mele, aș vrea să luminez sufletele ca Profeții și Doctorii; am vocația de a fi Apostol... aș vrea să parcurg Pământul, predicând numele tău și să plantez pe pământul infidel, Crucea ta glorioasă, dar, o Iubitul meu, o singură misiune nu mi-ar fi de ajuns, aș vrea în același timp să vestesc Evanghelia în cele cinci părți ale lumii, până în insulele cele mai îndepărtate... Aș vrea să fiu misionară nu numai pentru câțiva ani, ci aș vrea să fi fost de la începutul creației lumii și să fiu până la consumarea secolelor... Dar aș vrea în special, o, Mântuitorul meu Iubit, aș vrea să-mi vărs sângele pentru tine până la ultima picătură... Isuse, Isuse, dacă aș vrea să scriu toate dorințele mele, ar trebui să iau cartea ta de viață, unde sunt scrise faptele tuturor Sfinților, și acele fapte aș vrea să le fi înfăptuit eu pentru Tine...

(Manuscrisul B)

Am înțeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipsește: am înțeles că Biserica are o Inimă și că această Inimă arde în Iubire. Am înțeles că numai Iubirea lucrează în mădularele Bisericii, că de s-ar stinge iubirea, Apostolii nu ar mai vesti Evanghelia, Martirii ar refuza să-și verse sângele...Am înțeles că Iubirea cuprinde toate Vocațiile, că Iubirea este totul, că ea îmbrățișează toate timpurile și toate locurile... într-un cuvânt că este Eternă!...

Atunci, în bucuria mea delirantă, fără măsură, am exclamat: O Isuse, Iubirea mea...mi-am găsit în sfârșit vocația, vocația mea este Iubirea!...Da, mi-am găsit locul în Biserică și acest loc, o Dumnezeule, tu mi l-ai dat...în inima Bisericii, Maica mea, voi fi Iubirea...astfel voi fi totul...astfel mi se va realiza visul!!!

(Manuscrisul B)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire