pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

HARUL DE CRĂCIUN

Chiar experimentând o copilărie învăluită de gingășie și îngrijiri, suferința nu a lipsit și adolescența Terezei a suferit un anumit dezechilibru: ea poseda o mare maturitate interioară, dar în exterior rămânea prea copilă, victima unei excesive sensibilități. S-a întâmplat în noaptea de Crăciun din 1886 când Tereza a primit harul de a se elibera de orice infantilism și să devină "copil" de-adevăratelea, dar în sensul evanghelic al cuvântului. "Copilăria evanghelică" este înainte de toate cea a lui Isus care, făcându-se Copil, își manifestă în ochii noștri modul său de a fi Fiu al lui Dumnezeu, tinzând către Tatăl ceresc și ascultător la Vocea sa. De această "copilărie", Isus nu se va mai îndepărta niciodată: trăind în mijlocul nostru, El ne arată cum să devenim adulți rămânând mereu cu adevărat fii: mereu copii în fața Celui care este cerescul nostru "Abba" ("Tată"). Acestei "divine copilării" i se abandonează Tereza și înțelege imediat că locul său adult de copil este în același timp lângă ieslea din Betleem și la picioarele Crucii, ca Maria. Se naște "Tereza Pruncului Isus".

A trebuit ca Bunul Dumnezeu să înfăptuiască o mică minune ca să mă facă să cresc într-un moment și a făcut acest miracol în neuitata zi de Crăciun. În acea noapte luminoasă, Isus, dulcele și micul Copilaș de o oră, a schimbat noaptea sufletului meu în torente de lumină... În acea noapte în care se făcea slab și suferind din iubire pentru mine, El m-a făcut puternică și curajoasă (...). În acea noapte de lumină a început perioada cea mai frumoasă a vieții mele, cea mai plină de harul Cerului... am simțit caritatea intrându-mi în inimă, nevoia de mă uita pe mine pentru "a face plăcere" și de atunci am fost fericită!...

Într-o Duminică, privind o imagine a Domnului Nostru pe Cruce, am fost izbită de sângele care cădea dintr-una din mâinile sale Divine, am simțit o mare durere gândindu-mă că acel sânge cădea pe pământ fără ca nimeni să aibă grija de a-l strânge, și am hotărât să mă păstrez în spirit la picioarele Crucii pentru a primi roua Divină care țâșnea, înțelegând că după aceea ar fi trebuit s-o presar peste suflete....

(Manuscrisul A)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire