pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Fecioară Maria
Născătoare de Dumnezeu

1 ianuarie (calendarul latin)

Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu este prima sărbătoare în cinstea Maicii Domnului apărută în părțile de apus ale Bisericii. La început a fost introdusă cu scopul de a înlocui obiceiurile romane numite "strenae" (daruri și urări de bine cu prilejul Anului Nou), obiceiuri în care se practicau ritualuri nepotrivite cu sfințenia vieții creștine. "Natale Santae Mariae" - "Crăciunul Sfintei Maria" a început a fi sărbătorit la Roma în preajma secolului al VI-lea, probabil odată cu sfințirea uneia din primele biserici din Roma dedicate Maicii Domnului: Santa Maria Antiqua în Forul Roman, la sud de templul numit al fraților Castor. Slujba bisericească era strâns legată de aceea a Nașterii Domnului, și pentru aceasta ziua de 1 Ianuarie a fost numită "În octava Domnului", a opta zi din sărbătoarea Nașterii Domnului.

În amintirea ritualului la care, conform Legii mozaice, a fost supus și Isus la opt zile după naștere, la Sfânta Liturghie se citea Evanghelia circumciziunii, și însăși sărbătoarea care inaugura anul nou se numea "Circumciziunea".

Recenta reformă liturgică a readus la 1 ianuarie sărbătoarea Maternității Divine, sărbătoare care începând din anul 1931 era sărbătorită la 11 octombrie, în amintirea Conciliului Ecumenic din Efes (431), care în ziua 11 octombrie a proclamat în mod solemn adevărul atât de scump tuturor creștinilor, că Maria este cu adevărat Mama lui Cristos care este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu.

În Conciliul din Efes, Nestorius îndrăznise să declare: "Dumnezeu are, deci, o mamă? Atunci să nu condamnăm mitologia greacă care afirmă că zeii au mamă." Sfântul Ciril din Alexandria a răspuns: "Se întreabă cineva dacă Sfânta Fecioară Maria e mamă a dumnezeirii? La această întrebare răspundem: Cuvântul veșnic, având propria lui viață, își are originea în însăși ființa lui Dumnzeu Tatăl și există din veșnicie. Dar el 's-a făcut trup', a devenit om în timp și pentru aceasta, pe drept se poate spune că s-a născut din femeie."

Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria. Din această sublimă și exclusivă prerogativă, izvorăsc toate titlurile de onoare pe care le atribuim Preacuratei Fecioare Maria, deși putem face o deosebire între sfințenia personală a Mariei și calitatea ei de Mamă a lui Dumnezeu. Deosebirea ne este sugerată de însuși Cristos: "O femeie din mulțime ridică glasul și spune: 'Fericit este sânul care te-a purtat și pieptul care te-a alăptat'. Dar Isus îi zise: 'Fericiți, mai degrabă, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc'" (Luca 11,27).

"În realitate, 'Maria, fiică a lui Adam', supunându-se cuvântului dumnezeiesc, a devenit mama lui Isus; ea a îmbrățișat cu tot sufletul, fără umbră de împotrivire, voința lui Dumnezeu aducătoare de mântuire și s-a consacrat pe ea însăși, în întregime, drept 'Roabă a Domnului' sau 'slujitoare a Domnului', persoanei și operei Fiului său, slujind la împlinirea misterului răscumpărării imediat după Isus și împreună cu El, ajutată de harul lui Dumnezeu Atotputernicul" (Lumen Gentium, 56).

* * *

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură și yâm însemnând mare.Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă "Stilla Maris", "picătură din mare". După el, unii copiști au citit greșit cuvântul "stilla" (picătură) și au scris "stella", care înseamnă "stea". De aici provine titlul "Steaua Mării" - și cântecul "Ave, maris stella", "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.

Unii savanți consideră, și nu fără motive, că cuvântul Maryam nu este de origine ebraică, ci egipteană, și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru noi creștinii, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă, deci, "aleasă, iubită de Dumnezeu".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire