pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfintele Perpetua și Felicitas (sec. III)
martire

7 martie (calendarul latin)

Vibia Perpetua, o tânără mamă în vârstă de douăzeci și doi de ani, și-a scris în închisoare jurnalul cu faptele petrecute în timpul arestului, vizitele pe care le primea, vedeniile și visele avute; ea a continuat să își aștearnă în scris însemnările până în ajunul zilei în care au avut loc torturile de pe urmă. "Am fost aruncați în temniță - scria Perpetua - și m-au cuprins fiori de groază, deoarece niciodată nu am mai stat într-un întuneric atât de mare. Îngrămădiți unii peste alții, simțeam că ne sufocăm de căldură, pentru că soldaților nu le păsa de noi". Împreună cu Perpetua, aparținând unei familii nobile din Cartagina, au mai fost închiși: Saturnin, Revocat, Secundulus și Felicitas, o sclavă tânără din familia Perpetuei. Toți erau catehumeni și se pregăteau pentru Botez.

Nu peste mult, alături de cei cinci a venit și catehetul lor, Saturn, și astfel au putut să primească Botezul înainte de a fi aruncați la fiarele sălbatice și decapitați în arena din Cartagina, în ziua de 7 martie a anului 202. Secundulus a murit în închisoare din pricina lipsei de hrană și de aer. Felicitas aștepta să devină mamă și se ruga lui Dumnezeu ca ceasul nașterii să vină cât mai curând, ca nu cumva să fie despărțită de tovarășii ei de suferință și de martiriu. Într-adevăr, copilul s-a născut cu două zile înainte de data fixată pentru intrarea în arenă - a fost o naștere dureroasă care a făcut-o pe Felicitas să sufere și să plângă mult. Un soldat, în dispreț, îi aruncă aceste cuvinte: "Ce vei face atunci când vei fi aruncată la fiare?" Plină de credință și demnitate, Felicitas îi răspunde: "Acum sunt eu cea care suferă; atunci însă nu voi mai fi eu, ci Cristos va suferi pentru mine!".

În acea epocă de credință și de sânge, a fi creștin însemna un risc permanent: riscul de a sfârși viața într-un circ, ca hrană pentru fiarele sălbatice și curiozitatea bolnăvicioasă a mulțimii. Perpetua avea un copil încă în fașă. Tatăl ei, care nu era creștin, venea zilnic și o implora să renunțe la "rătăcirea" ei, se târa în genunchi înaintea ei, îi amintea datoriile față de făptura plăpândă ce avea să rămână fără mamă. Ar fi fost de ajuns un singur cuvânt pentru a se reîntoarce în familia ei. Dar Perpetua, stăpânindu-și cu greu plânsul, repeta: "Nu pot, sunt creștină".

Amintirile și însemnările scrise ale Perpetuei au fost adunate într-o carte cu titlul "Passio Perpetuae et Felicitatis", "Istoria suferințelor Perpetuei și ale Felicitei", carte completată apoi de o altă mână, probabil de Tertulian (155-220); ni se descriu torturile din urmă ale acestor două femei, care au fost puse în arenă spre a fi zdrobite de coarnele ascuțite ale unei vaci sălbatice înfuriate, și la urmă li s-au tăiat capetele. Prospețimea acestor pagini a trezit admirație și înflăcărare în sufletele a zeci de generații de cititori. Mare parte din întâmplările istorisite sunt privite din interior, prin ochiul atent și delicat al unei femei deosebite, care observă multe amănunte ce ar fi putut fi trecute cu vederea de un observator din afară. Istorisirea vie și într-o formă aleasă a Perpetuei, istorisire scrisă la cererea celor cu care se afla în închisoare, rămâne o mărturie luminoasă și înălțătoare a credinței și a dragostei lor față de Cristos Mântuitorul.

* * *

Cuvântul Perpetua este forma feminină a adjectivului perpetuus=neîncetat, care durează totdeauna; desigur, a fost luat ca prenume pentru a exprima dorința părinților ca fiica lor să rămână totdeauna cu ei, să le fie totdeauna fericită.

Felicitas=fericire, la vechii romani era numele unei zeițe, a fecundității și a fericirii. Ulterior a devenit un prenume obișnuit dat fetițelor care erau considerate că aduc bucurie părinților, familiei.

Istoria mișcătoare a Sfintelor Perpetua și Felicitas a făcut cunoscute aceste două nume, care astăzi însă nu mai sunt folosite decât foarte rar; ele rămân totuși o expresie limpede a aceea ce Dumnezeu ne oferă tuturor: Fericirea Perpetuă.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire