pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Agata (sec. III)
Fecioară și martiră

5 februarie (calendarul latin)
5 februarie (calendarul bizantin)

Cinstirea în cadrul liturghiei a Sfintei Agata a început, probabil, nu mult după moartea ei de martiră; în secolul al V-lea Papa Simacus i-a dedicat o bazilică în Roma, pe calea Aurelia; un veac mai târziu, numele ei apare în Canonul Roman al liturghiei, introdus, se pare, de Papa Grigorie cel Mare. Despre viața acestei martire foarte populară în Italia de sud, îndeosebi în Sicilia, avem puține elemente istorice sigure.

Între altele este sigur locul nașterii: Catania, deși multă vreme această onoare a fost reclamată de orașul Palermo. Așa se face că în amândouă provinciile numele Agata este mai des întâlnit în onomastica locală.

Izvoarele istorice sunt de acord și în ceea ce privește data nașterii. Toate celelalte amănunte provin din izvoare nu întru totul vrednice de crezare, deși în esență au un sâmbure de adevăr, după cum este drept să gândim despre toate tradițiile populare. Din aceste istorisiri aflăm că tânăra martiră din Catania făcea parte dintr-o familie nobilă și bogată. Bogățiile sale, precum și extraordinara sa frumusețe au atras atenția consulului Quintian, care a cerut-o de soție. Dar Agata își dăruise viața unui alt soț: Cristos. Consulul, hotărât să-și ducă planul la îndeplinire, nu și-a pierdut curajul; a alergat chiar la serviciile unei renumite femei ușuratice, cu numele semnificativ de Afrodisia. Aceasta, luând cu ea toate băuturile fermecate pe care mentalitatea populară le considera sigure în aranjarea cununiilor, a încercat totul pentru a o face pe Agata să se îndrăgostească de cel care-i cerea mâna. Dar curând Afrodisia a trebuit să se declare învinsă de credința și puritatea Agatei.

Quintian nu s-a resemnat în urma acestei noi înfrângeri. De la iubire a trecut la ură (pasul este mic!) și a încercat să o înspăimânte pe tânăra fată cu amenințări, care însă nu i-au schimbat gândurile. Dată pe mâna călăilor, Agata a fost supusă unor groaznice torturi, istorisite cu deosebit realism de tradițiile populare. Quintian, în furia lui, a dat ordin să fie torturați și sânii fragedei copile, care a răspuns cu celebra afirmație: "Tiran nemilos, nu te rușinezi să torturezi la o femeie acel sân de la care ai supt viața, atunci când erai copil?"...

În cele din urmă, deoarece nu a răspuns dorințelor pretendentului, a fost aruncată pe cărbuni aprinși. Se spune că în acel moment a început un cutremur; Quintian, înspăimântat, a dat ordin ca Agata să fie aruncată în închisoare, unde și-a sfârșit viața în jurul anului 250. Sfânta Agata este invocată de către orașul care i-a dat naștere, ca apărătoare împotriva lavei incandescente a vulcanului Etna, a cărui erupție ar fi încetat la invocarea numelui Agatei, chiar în anul următor morții sale sfinte.

***

În mod obișnuit numele Agata este pus în legătură cu piatra semiprețioasă, dură și diferit colorată, care poartă același nume. Această piatră semiprețioasă și-a primit numele de la râul Agate, pe malul căruia se găsea din abundență. Prenumele Agata vine de fapt din limba greacă, din forma feminină a adjectivului agathos = bun; agathé = bună; probabil că în depărtare este o rădăcină mai veche indo-europeană ce s-a păstrat în cuvântul german gut și cuvântul englez good, amândouă însemnând: bun. Este interesant de reținut că pentru popoarele germanice și divinitatea este exprimată printr-un nume legat de aceeași rădăcină: Gott = Dumnezeu. În timp ce cultura greacă și latină au considerat că divinitatea poate fi exprimată mai apropiat prin noțiunea de lumină: Deus = Dumnezeu, are rădăcină comună cu dies=ziuă, lumină, limpezime, adevăr curat, popoarele germanice și slave s-au oprit de preferință asupra bunătății, ca însușire mai de înțeles pentru noi. Este de fapt și însușirea pe care Cristos Mântuitorul nostru a propus-o de model atunci când ne-a poruncit: "Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru ceresc desăvârșit este". Isus se gândea și ne recomanda ca model bunătatea nesfârșită, darnică, iertătoare, purtătoare de grijă a lui Dumnezeu. Numele Agata=ființă bună, cu forma pentru bărbați: Agathon=om bun, au fost îndrăgite de creștini pentru că amintesc de bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu și ne îndeamnă la o permanentă străduință de a ne oferi sufletele să se împărtășească din această bunătate. Sfânta Agata a simțit și a dovedit adevărul rostit de psalmist: "Gustați și vedeți cât de bun este Domnul".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire