pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Grigore cel Mare (540-604)
Papă

3 septembrie (calendarul latin)

"Da", - spunea papa Grigore cel Mare la începutul pontificatului său - "vom reforma și administrația bisericească, și legile canonice. Și semnul va fi acesta: reforma muzicii (liturgice)". Papa Grigore a întrunit în cel mai înalt grad toate calitățile omului de conducere, sensul datoriei, al măsurii și al demnității. Istoricul protestant Harnack îi admira "înțelepciunea, dreptatea, blândețea, puterea de inițiativă, toleranța" și Bossuet îl consideră "modelul desăvârșit al modului de guvernare a Bisericii". Se părea că s-a născut pentru a fi papă. La moartea tatălui său, Gordian, deși foarte tânăr, Grigore era deja "praefectus urbis"- "guvernator al Romei". Moștenirea rămasă de la tatăl său a folosit-o pentru întemeierea mai multor mănăstiri, iar casa părintească de pe colina Celio a transformat-o, de asemenea, într-o mănăstire dedicată Sfântului Andrei, în care el s-a retras ca simplu călugăr. Dar nu s-a bucurat mult timp de liniște, deoarece papa Pelagiu al II-lea l-a sfințit diacon și l-a trimis la Constantinopol, în calitate de apocrisar, adică ambasador pe lângă împăratul Imperiului de Răsărit. După șapte ani, se întoarce la Roma și își reia viața liniștită din mănăstirea lui, până în anul 590, când entuziasmul poporului și insistențele clerului și ale senatului din Roma îi încredințează conducerea supremă a Bisericii.

Nu era prea robust din punct de vedere fizic, ci, dimpotrivă, era o fire bolnăvicioasă, astfel că prima serie din "Omiliile asupra Evangheliei" a trebuit să fie citită de un secretar, deoarece lui îi era cu neputință să stea în picioare. Cu toate acestea, activitatea sa din timpul celor 14 ani de pontificat (de la 3 sept. 590 la 12 martie 604) pare de necrezut: organizează apărarea Romei, amenințată de Aginulfo, cu care apoi a întreținut raporturi de bună vecinătate; administrează avutul public cu minuțioasă nepărtinire, suplinind lipsurile funcționarilor imperiali; se îngrijește de aprovizionarea cu apă a orașului Roma; favorizează împământenirea dijmașilor, eliminând orice formă de sclavie; însuflețit de zelul pentru răspândirea credinței, propune și susține misiunea Sf. Augustin de Canterbury în Anglia. Întotdeauna atent la problemele întregii creștinătăți, nu desconsidera grijile mărunte ale vieții de fiecare zi. Cu puțin timp înainte de a muri, s-a interesat de o ocazie pentru a-i trimite episcopului din Chiusi o manta de iarnă.

Cele 848 de scrisori rămase de la el și omiliile către popor dovedesc limpede imensa activitate desfășurată de Papa Grigore cel Mare. În toate domeniile vieții bisericești, a lăsat urme adânci. Viața Sfântului Benedict și Liber regulae pastoralis - "Cartea păstoririi sufletelor" sunt citite și astăzi cu mult interes și mult folos. S-a ocupat și de muzica sacră, cântarea folosită la oficierea sfintelor slujbe, și a stabilit normele care au dus la "cântarea gregoriană". A murit în ziua de 12 martie 604 și a fost înhumat în Bazilica "Sf. Petru". Noul Calendar a stabilit comemorarea lui pentru ziua de 3 septembrie, ziua în care a început activitatea de păstor suprem al Bisericii lui Cristos. Sfântul Grigore cel Mare aparține categoriei de oameni cărora istoria le acordă titlul de "cel Mare"; el este cinstit atât în Biserica Apuseană, cât și în Biserica Răsăriteană, fiind astfel o mărturie vie a Bisericii, una, sfântă, catolică și apostolică.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire