pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Policarp
23 februarie (calendarul latin)
23 februarie (calendarul bizantin)

Sfântul Policarp, Episcop de Smirna (astăzi Ismir-Turcia), l-a cunoscut de aproape pe Sfântul Apostol Ioan și pe "alții care L-au văzut pe Domnul" și "a fost instruit de martori oculari ai vieții Cuvântului". Pentru acest motiv el ni se prezintă ca martor al vieții apostolice și ca omul tradiției vii, "Semper consonans cum Scripturis". Pasajele citate sunt luate dintr-o scrisoare a lui către creștinii din Filipi, în Macedonia, care îl rugaseră să le trimită unele sfaturi bune și eventuale scrisori ale Sfântului Episcop de Antiohia, Ignațiu, cu care fusese prieten.

Policarp era mai presus de toate un om de conducere. Nu era înzestrat cu calitățile de scriitor și gânditor ale Sfântului Ignațiu, și nici nu dorea, asemenea acestuia, să fie, "măcinat" de fiarele circului pentru "a ajunge la Dumnezeu". Dimpotrivă, Policarp a stat și ascuns, "determinat de umila neîncredere în sine însuși". Descoperit într-un hambar și readus în oraș, în momentul încercării a știut totuși să arate curajul senin al credinței sale.

Cunoaștem sfârșitul mișcător al vieții sale datorită unui document care poartă data anului următor morții Sfântului Policarp, "al Bisericii lui Dumnezeu cea peregrină în Smirna către Biserica lui Dumnezeu cea peregrină în Filomelio și către toate parohiile de pretutindeni ale Bisericii sfinte și catolice". Este o istorisire foarte importantă sub aspect istoric, hagiografic și liturgic.

Când proconsulul Statius Quadratus îl îndeamnă să se lepede de Isus, bătrânul Policarp, clătinându-și capul, răspunde: "De 86 de ani îl slujesc și nu mi-a făcut nici un rău, cum aș putea să-l insult pe Regele meu care m-a răscumpărat?" "Am putere să poruncesc să fii ars de viu", adăugă proconsulul. "Focul cu care tu mă ameninți - răspunde Policarp - arde și frige un moment, dar apoi trece: eu mă tem de focul nestins al osândei veșnice".

În timp ce în mijlocul amfiteatrului din Smirna era ars de viu "nu ca o carne care se prăjește, ci ca o pâine care se coace", martirul înalță către Domnul o splendidă rugăciune, scurtă dar intensă: "Să fii binecuvântat de-a pururi, Doamne, numele tău vrednic de închinare să fie glorificat de-a lungul tuturor veacurilor de către Isus Cristos preotul veșnic și atotputernic, și ție, împreună cu El și cu Duhul Sfânt, să ți se aducă mărire în toți vecii vecilor".

Pe neașteptate, trupul ruinat de ani și suferință cade în cenușă. "Cu toate acestea-notează autorul scrisorii, care recomandă să fie citită în toate bisericile - noi am adunat câteva oase, pe care le păstrăm ca pe o comoară de aur și pietre prețioase".

***

Numele Policarp este un cuvânt compus din limba greacă, provenit din polykarpos, care tradus parte cu parte înseamnă "cu mult rod"- sau "rodnic", generos.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire