pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Petru Damian (1007-1072)
Episcop - Învățător al Bisericii

21 februarie (calendarul latin)

Dante, în cântul al 21-lea din «Divina Comedie», îl așează pe Sfântul Petru Damian în cerul lui Saturn, destinat spiritelor contemplative. Poetul pune pe buzele sfântului o scurtă și cuprinzătoare caracterizare a vieții sale: preferința pentru mesele frugale și viața contemplativă.

«Serviciilor divine aici așa de rob le fui,
Încât, cu singur sucul de măsline
Trăind, răbdai cu drag și ger, și sete,
În gânduri sfinte și-mpăcat cu mine»

Apoi a renunțat la viața de mănăstire pentru a prelua sarcina de episcop și cardinal.

Amintirea pălăriei de cardinal, pe care Dante i-o atribuie în mod anacronic*, îi oferă Sfântului Petru Damian ocazia să arunce săgețile acuzelor împotriva prelaților timpului său. Se simte în cuvintele sale omul cu totul dăruit rugăciunii și luat de către Papa aproape cu forța din mănăstire pentru a face din el cenzorul principalelor păcate din viața bisericească a epocii, simonia și imoralitatea clerului.

Născut la Ravena în 1007, din părinți foarte săraci, a fost părăsit de mamă chiar de la naștere și luat de o femeie miloasă, care până la urmă o convinge pe mamă să aibă grijă de el. Murindu-i amândoi părinții, este luat de un frate mai mare și tratat mai rău decât un servitor. Flămând, umilit, desculț, părăsește pe fratele nemilos și se îndreaptă spre fratele lor mai mare, Damian. În drum, se oprește la o biserică și cere să se celebreze o slujbă pentru părinții lui răposați. Damian îl primește și se îngrijește de el cu atâta dragoste încât Petru a voit ca la numele lui să fie adăugat și numele fratelui mai mare. Face studii strălucite la Ravena, Faenza și Padova, și pentru câtva timp predă lecții la universitatea din Parma, apoi intră în mănăstirea camaldulensă** din Fonte Avellana, în Umbria, care devine centrul activității sale de reformator. Biserica, sfâșiată în interior de neînțelegeri și schisme, urmări ale acelei mari nenorociri care poartă numele de simonie (vânzare și cumpărare a sarcinilor bisericești) și a ușurătății cu care clerul privea problema celibatului, avea nevoie de oameni integri și pregătiți, asemenea călugărului cult și auster care se numea Petru Damian.

Ca și Sfântul Ieronim, a fost alături de șase Papi «un mesager al păcii» și în mod deosebit a colaborat cu Hildebrand, marele reformator devenit Papă sub numele de Grigore al VII-lea. Petru Damian, după diferite peregrinări în diecezele din regiunea Milano, Franța, Germania, a acceptat cardinalatul și conducerea Diecezei de Ostia, lângă Roma. Deja înaintat în vârstă, este chemat la Ravena, locul său de naștere, pentru a potoli răzvrătirile provocate de adepții unui antipapă. La întoarcerea din această misiune de pace, își dă obștescul sfârșit, în localitatea Faenza, în anul 1072. Cinstit ca sfânt îndată după moarte și apoi de-a lungul veacurilor, cultul său a fost recunoscut oficial în anul 1828 de către Papa Leon al XII-lea, care l-a proclamat și învățător al Bisericii, pentru numeroasele sale scrieri cu conținut teologic.

Sfântul Petru Damian a lăsat ca pe mormântul său să fie gravate următoarele cuvinte. «Ceea ce ești tu, eu am fost: ceea ce sunt eu, vei fi și tu. Roagă-te, plângi și spune: Doamne, ai milă de el!».

* Pe vremea lui Petru Damian, cardinalii nu foloseau pălăria care avea să devină mai târziu un semn distinctiv.
** Camaldulesii aparțin ordinului călugăresc întemeiat de Sf. Romuald în 1012 la Camaldoli, lângă Florența.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire