pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sf. Raimund de Penyafort (1175-1275)
preot

7 ianuarie (calendarul latin)

Papa Grigore al IX-lea, care timp de 6 ani l-a avut pe Raimund de Penyafort drept prețios colaborator, i-a comunicat odată că intenționează să-i încredințeze conducerea Arhiepiscopiei de Tarragona, post râvnit de mulți. Raimund a rămas atât de consternat încât s-a îmbolnăvit grav. Acest umil și învățat frate dominican a evitat cu încăpățânare orice fel de onoruri și sarcini prestigioase, dar nu a reușit întotdeauna. Era totuși fiul castelanului Penyafort, al provinciei Catalonia din Spania. Refuzând o viață îndestulată și cu multe distracții, de foarte tânăr s-a dedicat studiilor filosofice și juridice; la vârsta de 20 de ani era profesor la Universitatea Barcelona, iar la 30 de ani era profesor de jurisprudență la Bologna; în această funcție primea din partea municipalității un salariu excepțional care însă imediat se epuiza pentru împlinirea diferitelor fapte caritate.

Întors la Barcelona, la chemarea Episcopului său, în 1220 a fost numit canonic; prietenul său Petru Nolasc l-a rugat să redacteze textul regulamentului de viață pentru noul ordin călugăresc al Mercedarilor, ce era în curs de organizare. În același timp au venit în Barcelona și au întemeiat o mănăstire călugării dominicani, pe care el îi cunoștea de la Bologna. Raimund a renunțat la alte planuri și a îmbrăcat haina în culorile alb-negru a dominicanilor. După 16 ani, în 1238, i s-a încredințat conducerea supremă a ordinului, devenind al treilea magistru general (nume dat conducătorului suprem al dominicanilor), sarcină pe care nu a putut să o refuze. Timp de doi ani, a vizitat mergând pe jos toate mănăstirile ordinului, apoi a adunat Capitolul general la Bologna, și aici a insistat și a reușit să-i fie acceptată demisia. Astfel, la etatea de 70 de ani a putut să se reîntoarcă în activitatea de învățământ și de păstorire spirituală.

Primind însărcinarea de a fi duhovnicul regelui Iacob al Aragoniei, nu a ezitat să dezaprobe conduita regelui în timpul unei expediții insula Maiorca. Se istorisește că atunci când regele a interzis tuturor corăbiilor să se îndrepte spre continent, Raimund, voind să-și manifeste dezaprobarea față de regele său, și-a întins mantia pe apa oceanului și urcând pe această neobișnuită barcă a ajuns până la Barcelona.

Una dintre operele sale apostolice vrednică de a fi amintită este activitatea depusă pentru a face cunoscută credința creștină în rândurile evreilor și mahomedanilor stabiliți în Spania. Din relatările tradiționale, i se recunoaște meritul de a fi apelat la Sf. Toma de Aquino, rugându-l să redacteze o «Summa contra Gentiles» - sinteză a tuturor conŹverselor între creștini și necreștini -, pentru ca predicatorii să aibă îndemână un manual fundamental solid în confruntările de idei cu necreștinii. El însuși a scris importante lucrări de teologie morală și drept, între care este foarte renumită «Summa casuum», o expunere amplă a rezolvării diferitelor cazuri de conștiință, menită să ajute pe preoți la administrarea corectă și eficientă a tainei împăcării cu Dumnezeu.

A sfârșit viața sa pământească în jurul vârstei de 100 ani, la 6 ianuarie 1275 și a fost declarat sfânt în anul 1601.

* * *

Cuvântul Raimund pare a fi în legătură cu un grup de două cuvinte din germana veche: ragin-mund; ragin însemnând sfat bun, iar mund protecție, apărare; împreună aveau sensul de «cel care apăra prin sfatul bun pe cure îl dă». Ca și multe alte prenume, și acesta cuprinde în el istorie, idealuri, speranțe.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire