pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ieronim Emiliani (1486-1537)
preot

8 februarie (calendarul latin)

În părțile Europei, secolul a! XV-lea și al XVI-lea înseamnă o perioadă de prețuire și înflorire a culturii; din nefericire însă, școlile nu puteau fi urmate decât de către cei puțini care dispuneau de mijloace materiale și de timp; cei mulți, lipsiți și robiți pământului, rămâneau departe de hrana atât de necesară unei vieți cu adevărat umane. Pentru remedierea acestei situații, Dumnezeu a ridicat în Biserica sa o pleiadă de suflete mari, care, înțelegând însemnătatea învățământului metodic pentru ridicarea păturilor sărace, și-au propus ca misiune a vieții lor activitatea de instruire a tinerilor din rândurile de jos; Sfântul Ieronim Emiliani este unul dintre aceste suflete mari.

Despre primii ani de viață ai lui Ieronim Emiliani (ori Miano, sau Miami) știm foarte puțin. S-a născut la Veneția în 1486, și, asemenea tuturor patricienilor Republicii Serenissime, a îmbrățișat cariera militară. Căzut prizonier la Casteinuovo în lupta împotriva Ligii de la Cambrai * (1511) și închis într-o încăpere secretă a unui castel, a început să reflecteze profund asupra nestatorniciei și lipsei de valoare a celor pământești; este reflexia care, peste 10 ani, avea să-l schimbe și pe Ignațiu de Loyola, la Manresa. Pus în libertate după o lună de zile, lucru la care nu se așteptase, a simțit o vie și puternică dorință de a se dărui cu totul slujirii și ajutorării săracilor, bolnavilor, tinerilor părăsiți și a femeilor decăzute și dornice de a se întoarce la o viață demnă. Un câmp nespus de mare se deschidea în fața lui. Se sfătuiește cu Ioan Petru Carafa, care avea să devină Papa Paul al IV-lea; acesta îl supune unei perioade de penitență și formare intensă pentru viața spirituală.

Zece ani mai târziu, peste întreaga Italie se abate o foamete teribilă, după care imediat a urmat ciuma. Ieronim vinde tot ce are, inclusiv mobila din casă, și se dedică trup și suflet slujirii celor ciumați. Era necesar ca morții să fie îngropați; în fiecare noapte ajuta la această tristă îndeletnicire. Dar era necesar ca cineva să se gândească și la cei care supraviețuiau, în deosebi la copiii care și-au pierdut părinții și la femeile pe care mizeria le aruncase în brațele prostituției. Localitățile din regiunea Verona, Brescia, Como, Bergamo, au fost câmpul de desfășurare a activității sale atât de necesare și binefăcătoare. În această perioadă, într-un mic sat din ținuturile Bergamo, a pus temeliile Asociației Clericilor Regulari ** care mai apoi își vor lua numele de Părinții din Somasca. Ei au reușit să aducă la înfăptuire un proiect îndrăgit de fondatorul lor: întemeierea de școli gratuite, deschise tuturor, și în care să se folosească metoda, pe atunci considerată «revoluționară» - numită «metoda dialogată».

Sfântul Ieronim Emiliani în timp ce îngrijea pe bolnavii de ciumă din Somasca, a fost atins de necruțătoarea boală, și a murit, trebuind să se despartă de fiii săi mult iubiți: săracii și bolnavii, cărora le-a dăruit toată iubirea și toate forțele sale în decursul scurtei sale vieți, închinată cu totul lui Dumnezeu și oamenilor. Era 8 februarie 1537. El a fost declarat sfânt în 1767. Papa Pius al XI-lea, în 1928, l-a numit patron al orfanilor și al tinerilor părăsiți. Sărbătoarea lui, înainte de revizuirea calendarului se ținea la 20 iulie.

* * *

Cine cu adevărat a gustat și s-a convins cât de bun este Domnul nu va cruța nici o oboseală pentru a ajuta și pe alții să facă această fericită experiență. Sfântul Ieronim Emiliani ne oferă un exemplu strălucit. Prin viața lui a dat sens viu și numelui de Ieronim, format din cuvintele grecești: heros = sfânt, sacru, și onuma, variantă onoma = nume; împreună: nume sfințit, consacrat; se atribuia copiilor pe care părinții îi considerau un dar al lui Dumnezeu, sau pe care îi doreau sfințiți, consacrați lui Dumnezeu.

* Alianță încheiată în 1508 între mai multe puteri împotriva Republicii Veneția, pe atunci puternică prin flota, comerțul, finanțele și cultura ei.
** Clerici Regulari, preoți care nu au voturile călugărești, dar din proprie inițiativă se asociază pentru a duce o viață spirituală personală și o activitate pastorală în cadrul unui grup ce se conduce după norme aprobate de Sfânta Biserică.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire