pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ioan al lui Dumnezeu (1495-1550)
călugăr

8 martie (calendarul latin)

Drumurile spre sfințenie sunt nenumărate: evenimentele din viața pământească a acestui extraordinar sfânt ne vor dovedi cu prisosință cele afirmate. Juan Ciudad s-a născut la Montemor-o-novo, aproape de Evora, în Portugalia, la 8 martie 1495. La vârsta de 8 ani, din motive necunoscute, fuge de acasă, trece în Spania și se oprește la Oropesa, în Noua Castilie. Locuitorii de aici, nereușind să afle nimic despre el, nici măcar numele de familie, l-au numit Ioan al lui Dumnezeu; și cu acest nume a rămas. Până la vârsta de 27 de ani, a lucrat ca păstor și agricultor; apoi s-a înrolat printre soldații mercenari. În celebra bătălie de la Pavai, dintre Carol al V-lea și Francisc I, se afla în rândul armatelor victorioase, adică de partea lui Carol al V-lea. Mai târziu a participat la apărarea și despresurarea Vienei asediate de Sultanul turc Soliman I în 1529.

Renunțând la aventura militară, cât timp a mai avut ceva bani a vagabondat aproape prin toată Spania; în cele din urmă a ajuns în Africa, angajându-se ca salahor. După câtva timp trece în Gibraltar unde lucrează ca vânzător ambulant, comercializând tot felul de mărunțișuri. Nemulțumit de această activitate, se stabilește la Granada, unde deschide o mică librărie. Aici, Ioan al lui Dumnezeu își schimbă total drumul vieții, în urma unei predici a Fericitului Ioan de Avila. Ioan părăsește toate: vinde cărțile și librăria, se lipsește până și de încălțăminte și de haine, și începe să cerșească pe străzile Grenadei, adresându-se trecătorilor cu fraza care va deveni emblema instituției pe care avea să o întemeieze mai târziu "Fatebenefratelli", "Faceți un bine, fraților, pentru voi înșivă".

Darurile pe care le primea de la trecători, el le împărțea celor mai lipsiți decât el. Dar locuitorii din Granada au considerat că îi vor face un bine închizându-l în azilul de nebuni. Se realiza astfel un plan al Providenței. În azil, Ioan și-a dat seama de ignoranța gravă și de vinovăția celor care considerau că pot vindeca bolile mintale cu metode folosite de călăi și schingiuitori. Ca urmare, îndată ce a putut să scape din acel infern, a apelat la înțelegerea unor oameni inimoși și cu ajutorul lor a întemeiat un azil propriu.

Grija de viața sufletească a bolnavilor era primul pas spre asigurarea bunei reușite a tratamentului bolilor trupului. Ioan al lui Dumnezeu a organizat pe colaboratorii săi într-o mare familie religioasă, Ordinul Misericordienilor, cunoscuți mai mult sub numele de Fatebenefratelli. Ioan a murit la vârsta de numai 55 de ani, chiar la aniversarea zilei de naștere, 8 martie 1550. A fost declarat sfânt în 1690. Leon al XIII-lea l-a numit patron al spitalelor și al tuturor celor care lucrează la refacerea sănătății bolnavilor.

* * *

Locuitorii din Granada, dând micuțului fugar misterios numele de Ioan al lui Dumnezeu, fără să știe au exprimat deviza și istoria unei vieți minunate: Ioan=dăruit de Dumnezeu; al lui Dumnezeu=devenit proprietate a Celui care este izvorul vieții și al oricărui bine. Pentru înțelesul cuvântului Dumnezeu, există mai multe perspective: lumea greacă și latină vede dumnezeirea prin noțiunea de lumină=dies; lumea germanică prin noțiunea de bine existent: Dumnezeu=Gott; bine, bun=gut; lumea slavă are aceeași viziune: Dumnezeu=Bog; bogaty=bogat, deținător de bunuri.

Când omul se lasă în stăpânirea lui Dumnezeu devine el însuși bogat în înțelepciune și iubire; sfântul Ioan al lui Dumnezeu ne-a dovedit pe viu acest adevăr.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire