pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Gheorghe (sec. IV)
martir

23 aprilie (calendarul latin)
23 aprilie (calendarul bizantin)

Numele și icoana Sfântului Gheorghe sunt cunoscute și răspândite în toată lumea creștină; calendarele îi consemnează amintirea la 23 aprilie, zi care în multe părți ale lumii este ținută ca sărbătoare deosebită. Biserica din Răsărit îl numește "marele mucenic - megalos martiros", și-l premărește în slujbe de o frumusețe înălțătoare. Există țări și regiuni care îi poartă numele și altele l-au ales drept patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania și îndeosebi Anglia. Englezii i-au imprimat chipul și pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia "cavaleria Sfântului Gheorghe" - și chiar și atunci când au renunțat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatul Windsor. Faptul cel mai impunător rămâne venerația pe care de veacuri întreaga creștinătate o aduce tânărului cavaler, biruitor al fiarei înspăimântătoare, ucigaș de oameni nevinovați.

Persoana reală la care se referă această revărsare de admirație și uimire, precum și faptele ce i se atribuie se pierd în negura timpului. "Passio Sancti Giorgii - Istoria pătimirii Sf. Gheorghe" s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisă, ci o înmănunchere de fapte și considerații filosofice și pioase ce privesc persoane și întâmplări deosebite din perioada de răspândire a creștinismului. Este dovedit istoric că în jurul anului 300, în orașul palestinian Lydda, astăzi Lod, a fost omorât pentru credință un creștin cu numele Gheorghe; de asemenea, istoria bisericească consemnează viața binecunoscută a altor șase sfinți care au purtat numele Gheorghe: între aceștia, un martir la Adrianopol, un Episcop de Antiohia, un Patriarh de Constantinopol, un martir spanion, altul francez. Faptele istorice despre Sfântul Gheorghe precum și cinstirea numelui său rămân adânc înfipte în viața și istoria creștinătății: de aceea, noul calendar păstrează amintirea Sfântului Gheorghe, dar ne atrage atenția să facem deosebire între faptele istorice reale și haina în care pietatea și poezia veacurilor ni le prezintă.

Faptele istorisite despre Sfântul Gheorghe ne apar mai grăitoare ținând seama că numele Gheorghe înseamnă: agricultor, țăran, lucrător al pământului (geo=pământ, ergon=muncă). În numele și viața Sfântului Gheorghe vedem credința solidă și vie a creștinilor proveniți din rândurile agricultorilor; deasemenea, ni se sugerează eliberarea de sub tirania viciilor prin puterea biruitoare a crucii Mântuitorului.

La marginea unei cetăți cu locuitori pașnici, probabil păstori, apărea din când în când, ieșind din lacul apropiat, un monstru înspăimântător a cărui suflare otrăvea tot ce atingea. Pentru a ține departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-i dea câte o oaie din turmele lor. Fiara apărea în continuare și ne mai având cu se să o îmblânzească, ajunși la disperare, se gândesc să sacrifice pe unul dintre ei. Hotărăsc să tragă la sorți pentru a alege nefericita victimă, Sorții cad asupra fiicei regelui, îndrăgită de toți ca o copilă a lor. Dar hotărârea trebuia îndeplinită. În timp ce se îndreptau spre poarta cetății, un tânăr cavaler călare pe un cal alb și purtând în mâini o suliță ce avea la capătul de sus un semn necunoscut lor, se apropie de ei și-i întreabă ce se petrece acolo. Era ostașul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul războinic se repede spre fiara ce aștepta pe malul lacului și cu sulița pironește la pământ monstrul înfiorător.

Întors spre convoiul înmărmurit de groază și de admirație, el le vorbește despre Cristos, despre Crucea Lui Sfântă - acum au înțeles semnul din capătul suliței - și-i pregătește pentru Sfântul Botez. Când împăratul află că valorosul său cavaler este creștin, și chiar caută să atragă și pe alții la urmarea Celui răstignit și mort pe cruce între doi tâlhari, poruncește ca Gheorghe să fie supus chinurilor celor mai groaznice. Tânărul ostaș rămâne atât de senin, încât însăși împărăteasa cere să devină creștină. Mulți creștini, care până atunci își țineau ascunsă credința, încurajați de exemplul lui Gheorghe, mărturisesc deschis iubirea lor față de Cristos și împreună cu Gheorghe își pleacă capul sub ascuțișul sabiei. Trupurile lipsite de viață cad pe pământ în nemișcarea morții, iar sufletele lor curate intră în bucuria veșniciei; "Passio Sancti Giorgii" a încurajat de-alungul veacurilor nenumărate inimi șovăitoare.

* * *

Prenumele Gheorghe, provenind din limba greacă și având înțelesul de "lucrător al pământului", este printre cele mai răspândite nume. El are nenumărate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi.

Astfel, pentru bărbați: Gheorghe, cu toate diminutivele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogotă, Gogu, Giura, Giurău, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgică, Giurgilă, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gața, Goți, Gotea, Ghețea, Zorez, George, Gică, Egor, Ghera, Gherea.

Pentru femei: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgița, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghiță, etc.

Marea mulțime a prenumelor pornite din rădăcina "Gheorghe", este încă o dovadă a prețuirii de care se bucură "marele mucenic" în rândul creștinilor; putem vedea în acest fapt și o expresie a iubirii față de valorile pe care le-a prețuit Sfântul Gheorghe: puritatea, curajul, bunătatea, iubirea față de Sfânta Cruce.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire