pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Atanasie (295-373)
Episcop - învățător al Bisericii

2 mai (calendarul latin)
18 ianuarie (calendarul bizantin)
2 mai (calendarul bizantin)

În galeria bogată a Părinților Bisericii, figura cea mai dramatică și mai impresionantă rămâne sfântul Atanasie, născut în orașul Alexandria din Egipt, în anul 295. Apărător îndârjit al dreptei credinței în timpul crizei ariene, îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin, Constans, Iulian și Valens. Arie, un preot ieșit chiar din sânul Bisericii din Alexandria, tăgăduind adevărul că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl, amenința să lovească chiar în inima creștinismului: dacă Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, dacă nu este El însuși Dumnezeu, ce înțeles mai are Răscumpărarea omenirii?

Într-o lume care, după cuvântul Sfântului Ieronim, pe neașteptate s-a văzut că este ariană, rămânea în picioare un mare luptător: Atanasie. La vârsta de 33 de ani ajunge pe scaunul episcopal din Alexandria, unul dintre centrele însemnate ale acelui timp și locul de naștere a ereziei ariane. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte cu adversarii săi, el era cel care pornea mai întâi la atac: "Îmi pare bine atunci când trebuie să mă apăr", scrie el în "Apologia fugii".

Avea curaj atât de mult că ar fi putut da și altora, dar știind cine sunt adversarii săi (odată l-au acuzat că ar fi asasinat pe Episcopul Arseniu, care nu după mult timp a apărut viu și sănătos) nu aștepta în casă ca ei să vină și să pună mâna pe el, ci fugile sale uneori au fost adevărate lovituri de teatru, și el însuși le descrie cu multă vervă.

Ultimele două perioade de exil le-a petrecut în pustiu, alături de prietenii săi pustnici, care, deși oarecum rupți de structurile sociale și bisercești normale, se simțeau bine în compania unui Episcop autoritar și intransigent ca Atanasie. Pentru acești pustnici, vijeliosul Episcop de Alexandria a scris o mare operă: "Istoria arianilor pentru monahi"; din ea ne-au rămas puține pagini, dar suficiente pentru a ne da seama de temperamentul lui Atanasie. El știa să vorbească cu oamenii care nu înțeleg figurile de stil și pentru ei le spunea lucrurilor pe nume; înfrunta pe împărat atribuindu-i porecle lipsite de respect, lua în derândere pe adversari, dar vorbea cu multă căldură și entuziasm despre adevărurile care-i săteau la inimă, pentru a feri pe credincioșii săi de mrejele profeților mincinoși.

În numeroasele lui peregrinări forțate a ajuns și în Apus, la Roma și Treviri; aici a făcut să fie cunoscut monahismul egiptean, ca formă de viață organizată într-un mod original în mijlocul pustiului; drept exemplu viu a prezentat figura impunătoare a Sfântului Antonie, în celebra lucrare "Vita Antonii" - "Viața lui Antonie", care de-a lungul veacurilor avea să atragă spre liniștea mănăstirilor nenumărate suflete însetate după adevărata pace și desăvârșire a vieții.

* * *

Atanasie aparține familiei de nume și prenume folosite de creștini pentru a le aminti adevăruri de temelie ale credinței. Alăturând cuvintele: a=fără și thanatos=moarte, rezultă cuvântul athanatos=fără de moarte, nemuritor. Acest nume a fost mai întâi dat lui Cristos, în cunoscuta invocație: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de Moarte". Ulterior, a fost dat și creștinilor la botez, amintindu-le legătura cu Cristos și chemarea la viața veșnică; "Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați îmbrăcat."

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire