pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ciril de Alexandria (370-444)
Episcop - învățător al Bisericii

27 iunie (calendarul latin)
18 ianuarie (calendarul bizantin)

Sfântul Ciril, născut în anul 370, a condus cu fermitate și înțelepciune Biserica din Egipt între 412 și 444, anul morții sale, participând în același timp, prin lupta lui pentru dreapta credință, la una dintre perioadele cele mai grele ale întregii Biserici din Răsărit. Această fermitate în slujba păstrării învățăturii creștine, și curajul dovedit în apărarea adevărului catolic, arată sfințenia marelui Episcop de Alexandria, sfințenie care, cel puțin în Occident, a fost recunoscută destul de târziu: abia sub pontificatul Papei Leon al XIII-lea (1878-1903), cultul său a fost extins în întreaga Biserică din Occident, și i s-a dat titlul de "învățător al Bisericii".

Pentru apărarea dreptei credințe împotriva erorilor lui Nestorie, Episcop de Constantinopol, Sfântul Ciril s-a pus în primejdia de a fi trimis în exil, și pentru câteva luni a suportat umilința închisorii. "Noi, scria el, pentru credința lui Cristos, suntem gata să suferim orice: lanțuri, închisoare, lipsa de cele necesare vieții și chiar moartea." La Conciliul Ecumenic din Efes, unde Ciril a adus o contribuție foarte însemnată, a fost condamnat Nestorie, care provocase o adevărată furtună în sânul Bisericii, punând în discuție maternitatea divină a Fecioarei Maria.

Este un titlu de glorie pentru Episcopul din Alexandria că a elaborat în această ocazie o teologie autentică și limpede a Întrupării Domnului: "Este în afară de orice îndoială că Emanuel are două firi: firea dumnezeiască și firea omenească. Totuși Isus este o singură ființă: Fiul unic al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și totodată om adevărat: nu un om îndumnezeit, asemenea acelora care devin părtași ai naturii divine prin har, ci Dumnezeu adevărat care pentru mântuirea noastră a îmbrăcat firea omenească." De o deosebită însemnătate este cea de a patra omilie, dintre cele șapte rostite în timpul Conciliului din Efes, celebra "Sermo in laudem Deiparae" - "Lauda Născătoarei de Dumnezeu". Este un model strălucit de predică mariană, în care Ciril preamărește măreția divină a misiunii Preacuratei Fecioare Maria, Adevărată Maică a lui Dumnezeu, prin partea pe care a avut-o în conceperea și nașterea umanității Cuvântului Întrupat.

Teolog cu mare putere de pătrundere, orator strălucit, Sfântul Ciril a fost în același timp și un păstor de suflete vigilent și plin de dragoste. Afară de tratatele exclusiv doctrinare, de la el ne-au rămas 156 de "Omilii asupra Evangheliei Sfântului Luca", cu un caracter pastoral și practic, și cele mai cunoscute "Scrisori Pastorale", cuprinzând 29 de omilii pascale. Potrivit obiceiului de atunci, data Paștelui era anunțată de către Episcopul locului printr-o scrisoare pastorală în care se făcea o prezentare a învățăturii credinței și se dădeau îndrumări de viață practică, în raport cu împrejurările concrete ale vieții bisericești. Sfântul Ciril subliniază adevărul că Cristos înviat, biruitor al morții, Dumnezeu adevărat, este Fiul adevărat al Preacuratei Fecioare Maria și bucuria învierii aduce o nouă expresie de recunoștință și cinste față de Mama Celui Înviat. Așezată pe această temelie, viața creștină se află pe drumul adevărat, firesc.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire