pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Maria Magdalena (sec. I)
22 iulie (calendarul latin)
22 iulie (calendarul bizantin)

Noul calendar al Bisericii Romano-Catolice, la data de 22 iulie face următoarea mențiune: "Comemorarea de azi se referă la Maria Magdalena căreia Domnul Isus Cristos i s-a arătat după Învierea Sa, nu la sora Sfintei Marta, nici la femeia păcătoasă căreia Domul i-a iertat păcatele". Până la reforma actuală, mulți hagiografi considerau că cele trei femei amintite de Sfânta Evanghelie în câteva împrejurări însemnate din viața lui Isus sunt una și aceeași persoană, numită Maria Magdalena. Ea era sora Martei și a lui Lazăr; a fost o păcătoasă publică, dar ascultându-l pe Isus s-a hotărât să-și schimbe viața, și pe când Învățătorul era la masă în casa fariseului Simon a venit și i-a spălat picioarele cu lacrimile ei; și tot ea a rămas sub cruce împreună cu Maria, mama lui Isus, iar în ziua Învierii a avut bucuria și cinstea de a fi cea dintâi care a vorbit cu Isus Înviat. Însuși Sfântul Papă Grigore cel Mare afirma că toate evenimentele amintite se referă la una și aceeași persoană. Cercetarea atentă a textelor sfinte, precum și tradiția constantă a Biserici Orientale arată că în realitate este vorba despre trei persoane diferite, dintre care două poartă numele de Maria. Toate trei rămân de-a lungul istoriei o mărturisire vie, delicată și copleșitoare, a sfințeniei și bunătății Celui mai Frumos dintre fiii oamenilor.

1. Maria, sora lui Lazăr și a Martei, este amintită în Sfânta Evanghelie de trei ori: când Isus vizitează casa lor din Betania, Maria se așează la picioarele Lui și-i ascultă cuvintele dumnezeiești, în timp ce sora ei Marta aleargă după treburile casei: la supărarea oarecum îndreptățită a Martei, Isus răspunde: "Marta, Marta ... un singur lucru este necesar: Maria a ales partea cea mai bună, care nu se va lua de la ea." (Luca 10); a doua oară este prezentă la evenimentul morții și învierii fratelui ei Lazăr (Ioan 11); împreună cu Lazăr și Marta ia parte la ospățul dat în cinstea lui Isus de Simon Leprosul, și aici, sub inspirația divină, toarnă pe capul lui Isus parfumul de mare preț din vasul de alabastru; la indignarea apostolilor, care vedeau în acest gest o risipă, Isus le răspunde: "Când ea a vărsat acest parfum pe capul meu a făcut-o în vederea înmormântării mele. Adevăr vă spun: oriunde, pe întinsul lumii, va fi predicată această Evanghelie, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea" (Matei, 26; Matei, 14; Ioan, 12).

2. Femeia păcătoasă este a doua persoană care a fost confundată cu Maria Magdalena. Sfântul evanghelist Luca, în capitolul 7, relatează un fapt petrecut pe când Isus se afla la masă în casa fariseului Simon (altul decât Simon Leprosul): "Tocmai în acel oraș se găsea o femeie păcătoasă". Împotriva uzanțelor, dar mânată de dorința de a-l întâlni pe Isus și a-i cere ușurarea sufletului ei de păcate, intră în sala ospățului și unge picioarele lui Isus cu un parfum scump; le spală cu lacrimile ei izvorâte din dragoste pentru curățenia sufletească și pentru Acela care poate să o redea celui ce a pierdut-o. "Păcatele îți sunt iertate ... Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace". Din tonul istorisirii evanghelice se vede că este vorba despre o persoană necunoscută apostolilor, care apoi dispare, ducând cu ea bucuria nevinovăției regăsite.

3. Maria Magdalena este o persoană bine cunoscută apostolilor și care îl urmează pe Isus din Galileea, deci din primul an al vieții Sale publice, și până la Înălțare. Spre deosebire de imaginea creată prin confuzia istorică amintită, sufletul și viața Mariei Magdalena cuprind comori de credință, dărnicie, slujire umilă, iubire statornică față de "Rabuni" și de Maria, mama Lui. "Isus umbla prin orașe și sate, predicând și ducând Vestea cea Bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cu el se aflau cei doisprezece și unele femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni; Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, Suzana și multe altele, care îi ajutau din avutul lor" (Luca 8,1-3). "Din care ieșise șapte demoni", această expresie nu înseamnă că a fost o păcătoasă, deoarece posesiunea diabolică nu implică starea de păcat. Putem presupune chiar că avea un suflet ales, având în vedere că Isus o acceptă permanent în societatea apostolilor, primește darurile oferite pentru susținerea lor, ea este aproape de Sfânta Maria în momentele grele ale Calvarului. Când apostolii stăteau ascunși de frica iudeilor, Maria Magdalena împreună cu alte femei evlavioase urmează de aproape pe Învățătorul iubit și-i veghează sfârșitul. În dimineața zilei a treia, aleargă singură la mormânt și rămâne înspăimântată când vede mormântul gol. Simte că se sfârșește ea însăși; se întoarce în oraș și merge la Petru: "L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde l-au pus". Era ultima încercare, prin care au trecut sufletele mari înainte de suprema revelație: sentimentul, experiența dureroasă a dispariției lui Dumnezeu. Ea nu se descurajează; se întoarce la locul unde știa că l-a văzut ultima dată și îl roagă pe presupusul grădinar să o ajute. Și deodată se aude strigată pe nume: "Maria !". Recunoscând-l, îi răspunde cu numele pe care i l-a dat întotdeauna: "Rabuni", adică "Învățătorule", căci pentru ea Isus a fost "Învățătorul"; ea a înțeles deplin cuvântul: "Cine mă iubește ascultă cuvântul meu". Isus înviat o trimite să comunice apostolilor marele mister: "Du-te la frații mei și spune-le că mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru, Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru". Datorită încredințării acestei misiuni, Maria Magdalena este numită "Apostolul Apostolilor".

Aceasta este Maria Magdalena pe care Biserica o propune spre cinstire în ziua de 22 iulie; după o veche tradiție grecească, ea ar fi mers la Efes, unde a murit. În acest oraș a locuit și Ioan, apostolul pe care îl iubea Isus, împreună cu Maria, mama lui Isus.

O legendă franceză afirmă că trei dintre femeile evlavioase care l-au urmat pe Isus, și anume: Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob și Maria Salome, au ajuns cu o barcă până la țărmul Franței, lângă orașul Marsilia; aici au debarcat în locul unde mai târziu s-a ridicat Biserica "Maica Domnului a Mării" - care astăzi este numită Biserica "Sfintele Marii". Deoarece legenda susține că cele trei Marii aveau o servitoare, Sara, de o culoare închisă la față, s-a presupus că era țigancă de origine; pentru acest motiv străvechea Biserică "Sfintele Marii" a devenit un loc de pelerinaj frecventat în chip deosebit de țigani.

Prenumele Magdalena se folosește și separat, fără Maria și provine de la numele locului din care se trăgea Maria Magdalena; un mic târgușor de pescari numit Magdala (azi El-Megdel în arabă, Migdal în ebraică). Migdal înseamnă turn; probabil în târgușorul respectiv de pe malul Tiberiadei se afla un turn sau un castel. În urma diferitelor modificări a rezultat o mare varietate de forme: Magdalena, Magdalina, Mădălina, Magda, Mădăluț, Măgduța, Magdolna, Madlena, Marilena (acest nume nu rezultă din alăturarea numelor Maria și Elena, ci din prescurtarea numelui Maria Magdalena); o formă mai rară este: Măgrușca. Pentru bărbați au apărut formele: Măgdălin, Mădălin, Măgduț.

Prin oricare dintre aceste forme, ca și prin cristalurile unui policandru, se răspândesc razele calde și luminoase ale vieții sfinte a Mariei din Magdala.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire