pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfinții Ioachim și Ana
Părinții Maicii Domnului

26 iulie (calendarul latin)
9 septembrie (calendarul bizantin)

Sfintele Evanghelii nu amintesc nimic despre părinții Preacuratei Fecioare Maria, dar scrierile apocrife, nerecunoscute de Biserică deoarece conțin și adăugiri inexacte, ne dau multe amănunte. Din ele se știu că mama Fecioarei Maria se numea Ana, iar tatăl Ioachim. Amândoi erau din tribul lui Iuda, tribul din care a fost ales Regele David și trăiau o viață sfântă; stăpâneau mari turme de oi, dar, din nefericire, o grea durere le umbrea viața: nu aveau copii. La evrei, faptul acesta se considera o pedeapsă de la Dumnezeu și constituia o dezonoare pentru familie; uneori li se refuza primirea darurilor pe care le duceau la Templu. Mâhnit și umilit, Ioachim a plecat cu turma la munte, unde a rămas timp de cinci luni, până când un înger îl sfătuiește să revină la Ierusalim; același înger, trimis de Dumnezeu, îi destăinuie Anei că la întoarcerea soțului de pe munte ea va fi mamă. Plină de fericire, Ana merge în întâmpinarea lui Ioachim și-l întâlnește la "Poarta Aurită". O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul și împreună mulțumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului Sfinților Ioachim și Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soților fericiți pentru a le cinsti amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, Sfânta Ana va fi reprezentată ținând-o în brațe sau alături de ea pe copila Maria și citind împreună Cartea Sfântă. Urmând exemplul mamei lui Samuel despre care se vorbește în Cartea I a Regilor cap. 1 și 2, părinții Mariei au încredințat pe copila lor, încă de la frageda vârstă de 3 ani, Templului din Ierusalim, pentru a fi crescută și formată în cunoașterea Cărții Sfinte și în iubirea de Dumnezeu; momentul prezentării la Templu a Maicii Domnului este amintit de Biserică în ziua de 21 noiembrie.

Cultul părinților sfinți ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părțile Răsăritului; în anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea Sfintei Ana; și astăzi Biserica Orientală ține anual trei sărbători în cinstea bunicii Domnului nostru Isus Cristos. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus și în anul 1584 a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.

Referitor la soțul Sfintei Ana s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărțile apocrife care îl aminteau îi atribuiau nume diferite; afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat numele de Cleofa, Sadac, Eli. În anul 1584 când s-a fixat sărbătorirea Sfintei Ana, Sfântul Ioachim a fost trecut în calendar la 20 martie, pentru ca din 1738 să fie sărbătorit în duminica după Sfânta Maria Mare, iar din 1913 în ziua de 16 august; noul calendar liturgic îl readuce alături de soția lui și se hotărăște comemorarea Sfinților Ioachim și Ana la data de 26 iulie.

"După roade se cunoaște pomul", spunea Isus în Evanghelie; familia bătrânilor Ioachim și Ana a dăruit lumii o floare și un fruct unic: Preacurata Fecioară Maria care printr-un privilegiu divin extraordinar a fost scutită de păcatul strămoșesc, pentru a deveni templul viu al lui Dumnezeu făcut om. După sfințenia rodului putem cunoaște valoarea și sfințenia celor care i-au dat viața, Sfinții Ioachim și Ana.

Sărbătorirea în aceeași slujbă a Sfinților Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului și bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor și o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinții părinților noștri.

Ioachim este numele folosit și în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, și un alt cuvânt care poate însemna: "a acorda, a împlini" sau "a ridica, a ușura (pe un nenorocit)"; împreună au înțelesul: "Dumnezeu acordă" ceea ce i s-a cerut sau "Dumnezeu ridică", scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriți și ceruți în rugăciune de la Dumnezeu; prin nașterea lor împlineau rugăciunea părinților și ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În românește mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.

Ana este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înțelesul de "grațioasă, amabilă, drăguță" sau "Iahvé - Dumnezeu - a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic", cu înțelesul de: "a revărsat multe daruri, calități". De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, își sărbătoresc ziua numelui și persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuța, Nicuța, Cuța, Anișca, Nișca, Anișoara, Anița, Nița, Anuca, Anușa, Nușa, Anușca, Anuța, Nuța, Uța, Anca, Ancuța; precum și formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuța, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufletești în care se vede adevărata frumusețe a unei femei.

Sfântul Pavel dorește ca femeile "să-și facă podoabă din sfială și din cumințenie, nu din împletirea părului, din aur, din mărgăritare sau din veșminte de mare preț, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei care afirmă că sunt credincioase" (I Tim. 2, 9-10).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire