pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Antonie (250-356)
stareț - abate

17 ianuarie (calendarul latin)
17 ianuarie (calendarul bizantin)

Cel mai ilustru călugăr al Bisericii creștine din primele veacuri a murit la vârsta de peste o sută de ani. Despre el ni s-a păstrat unul dintre cele mai frumoase modele de biografie a unui sfânt. Autorul istoriei vieții Sfântului Antonie este Sfântul Atanasie, care i-a fost prieten și ucenic zelos. El nu a trecut cu vederea nici un amănunt care ar fi putut aduce o lumină referitor la personalitatea, deprinderile, caracterul, operele și gândirea celui care pe drept cuvânt este numit "Părintele monahismului", inițiatorul vieții călugărești. S-a născut la Como, localitate în centrul Egiptului. La vârsta de 20 de ani, Antonie părăsește toate pentru a urma întocmai sfatul lui Isus: "Dacă vrei să fi desăvârșit, mergi, vinde tot ce ai..." La început s-a retras într-un ținut pustiu și neprimitor, printre vechi morminte părăsite; apoi s-a stabilit pe malul Mării Roșii, unde timp de 80 de ani a dus viață de pustnic.

Experiența "vieții în pustiu", în sens real sau figurat, este acum o metodă de viață ascetică, metodă axată pe austeritate, sacrificiu și cea mai mare singurătate; Sfântul Antonie, chiar dacă nu este inițiatorul ei, este exemplul cel mai strălucit și mai antrenant. De fapt, fără ca el să fi redactat vreo regulă de viață monahală și fără să fi încurajat pe alții ca să-l urmeze în deșert, Antonie a exercitat o puternică influență mai întâi asupra concetățenilor săi, și apoi asupra Bisericii întregi.

Deși pe atunci nu existau mijloacele moderne rapide de comunicație, mesajul extraordinarei sale aventuri spirituale s-a răspândit atât de departe încât din întregul Orient au început să alerge spre el, pentru a primi sfat și întărire spirituală, călugări, pelerini, preoți, episcopi și mulți suferinzi și nevoiași. Însuși Constantin cel Mare și fiii săi au păstrat legătura cu sfântul pustnic. Cu toată dragostea lui față de singurătate și tăcere, Antonie nu și-a neglijat datoria pe care o are orice creștin de a folosi și spre binele altora darurile revărsate de Dumnezeu în sufletul propriu. De două ori a părăsit sihăstria sa și s-a dus la Alexandria: prima dată pentru a încuraja pe creștinii prigoniți de împăratul Maximilian Daia, iar a doua oară a răspuns chemării Sfântului Atanasie și a venit să îndemne pe creștini la urmarea cu statornicie a învățăturilor proclamate de Conciliul Ecumenic din Niceea (325).

Nu putem vorbi despre acest iluminat "contestatar" fără a aminti ispitele diabolice care i-au tulburat singurătatea în pustiu; aceste ispite au oferit unor pictori, spre exemplu lui Domenico Moreli, motivul de a-l reprezenta în mijlocul unui grup de femei provocatoare. Sfântul Antonie a fost ținta a numeroase ispite din partea celui Rău, care îi apărea sub diferite chipuri de îngeri, oameni, animale. Deși cu o înfățișare aspră de pustnic, acest sfânt și om adevărat este foarte cinstit ca protector al animalelor domestice, un rol umil care-l face cu atât mai popular și mai iubit. În unele părți este numit "Sfântul Anton cel Mare".

* * *

Cuvântul latin Antonius, de fapt de origine etruscă, a devenit în românește Anton și Antonie. În timpul renașterii, acest nume era pus în legătură cu cuvântul grecesc anthos=floare. În această perspectivă, poate, exprima, pentru cei care îl poartă, gândul că omul este o floare a creațiunii, chemat să devină o floare a paradisului.

Când ne retragem să ne odihnim, sau să ne luăm masa, sau să ne recreem în aerul curat al muntelui, nu ne separăm de oameni, dar ne pregătim să le fim mai folositori; când ne retragem "în pustiu" pentru rugăciune, nu ne separăm de oameni, dar ne oferim ființa și forțele pentru a aduce între ei un strop din bunătatea și pacea lui Dumnezeu. Sfântul Antonie - și în general toți sfinții - aduc pe pământ nu un strop, ci o ploaie de pace și bunătate.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire