pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407)
Patriarh de Constantinopol

13 septembrie (calendarul latin)
13 septembrie (calendarul bizantin)
30 ianuarie (calendarul bizantin)
27 ianuarie (calendarul bizantin)

Ioan Gură de Aur s-a născut în jurul anului 344, în marele centru cultural și religios Antiohia, ca fiu al unui ofițer din armata imperială, care a murit la puțin timp după nașterea copilului. Ioan și-a însușit o formație culturală solidă și se gândea să devină avocat. În anul 368, a primit botezul și, sub influența mamei lui, Sfânta Antusa, a îndrăgit atât de mult viața de rugăciune și de studiu, încât și-a impus un program de adevărat călugăr. După moartea mamei, s-a retras în pustiu, unde a rămas timp de șase ani, dintre care ultimii doi i-a petrecut într-o peșteră, vătămându-și foarte mult sănătatea. Episcopul orașului îl cheamă și îl sfințește diacon; apoi, timp de cinci ani, se pregătește intens pentru preoție și activitatea de predicator. În anul 386, este sfințit preot și devine un zelos colaborator al episcopului Fabian în conducerea bisericii din Antiohia. Ioan începe o carieră extraordinară de predicator, dovedind excelente calități de orator și o cultură profundă. Ca păstor și îndrumător sufletesc, era preocupat în chip deosebit de transformarea comportamentului ascultătorilor săi, mai mult decât să urmărească expunerea metodică a mesajului creștin.

În anul 398, Ioan din Antiohia - supranumele de Crisostom, adică Gură de Aur, îi va fi dat cu trei secole mai târziu de către bizantini - a fost chemat să-i urmeze patriarhului Nectariu la conducerea Patriarhiei de Constantinopol. Imediat după ce a intrat în capitala Imperiului de Răsărit, Ioan a început o activitate pastorală și organizatorică ce a trezit admirația tuturor, dar și nedumerire: evanghelizarea satelor, ridicarea de spitale, procesiuni anti-ariane desfășurate sub paza politicii imperiale, predici înfocate, în care biciuia viciile și nepăsarea, rechemarea la ordine a călugărilor și a preoților prea alipiți de bunurile pământești. Predicile lui Ioan durau adesea mai mult de două ore, învățatul patriarh știa să folosească toate registrele oratoriei, desigur, nu pentru a desfăta auzul ascultătorilor, ci pentru a instrui, a corija, a dojeni. Deși neîntrecut predicator, Ioan era lipsit de tactul diplomatic pentru a lua măsuri de apărare împotriva intrigilor de la curtea bizantină. Îndeosebi și-a atras dușmănia împărătesei Eudoxia, împotriva căreia avea multe critici pe care nu ezita să le expună în predicile sale; unele priveau moralitatea personală a împărătesei, altele, concesiile ei față de unii eretici și altele se refereau la inițiativa de a organiza o ceremonie aproape păgână, pentru inaugurarea unei statui ce o reprezenta pe ea.

Un grup de episcopi, avându-l în frunte pe episcopul de Alexandria, Teofil, s-a constituit în sinod și l-a depus, ilegal, pe patriarhul Ioan; cu ajutorul împărătesei Eudoxia, au obținut trimiterea lui în exil; dar nu a fost pentru mult timp, căci împăratul Arcadie l-a rechemat și l-a repus în drepturi, deoarece asupra palatului s-au abătut mai multe nenorociri. După două luni, însă, a fost din nou trimis în exil, de data aceasta departe, în regiunea Munților Caucaz. În drum spre locul surghiunului, mulțimile îl întâmpinau cu venerație și durere, dar el, fiind de o construcție fragilă, nu și-a mai putut continua drumul; în ziua de 1 septembrie a anului 407, ajuns la Comana (astăzi, Bizeri - Turcia), îi roagă pe ostași, care până acolo l-au chinuit fără milă, să-l așeze pe pământul gol și își încredințează Domnului sufletul neînfrânt, iar trupul obosit, unui mormânt pe țărmul Mării Negre. Peste treizeci de ani, Teodosie cel Tânăr, fiul împăratului Arcadie, va scoate din mormântul de la Comana rămășițele pământești ale Sfântului și le va aduce la Constantinopol, unde au ajuns în ziua de 27 ianuarie 438 - zi în care era comemorat înainte de reforma calendarului - și au fost primite în triumf de mulțimile credincioșilor. Ulterior, au fost aduse la Roma și se păstrează în Bazilica "Sf. Petru".

Sfântul Ioan Crisosiam a lăsat și o imensă operă scrisă: tratate de ascetică, comentarii ale Sfintei Scripturi, predici și scrisori; lui i se atribuie și liturghia folosită de Bisericile Orientale în zilele de peste an, în afară de timpul Postului Mare. Conciliul Ecumenic din Calcedon, în anul 451, l-a proclamat Învățător al Bisericii, iar papa Pius al X-lea l-a constituit patronul ceresc al predicatorilor creștini. În Omilia asupra cap. 26 din Faptele Apostolilor, se adresa ascultătorilor, spunând: "Când ne întoarcem în casele noastre, să întindem două mese: una cu bucate pentru trup, alta cu bucate din Sfânta Scriptură".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire