pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Albert cel Mare (1193- 1280)
Episcop și învățător al Bisericii

15 noiembrie (calendarul latin)

Puțini sunt cei care știu că piața Maubert din Paris îl amintește pe marele sfânt dominican comemorat astăzi. Numele Maubert este o contractare a cuvintelor Magnuos Albert, Albert cel Mare, strălucit maestru în teologie, filosofie și știinte naturale; la lecțiile sale ținute în universitatea pariziană era o afluență de studenți atât de mare încât a fost nevoit să predea în piața publică, care de atunci îi poartă numele, Maubert.

Albert s-a născut în jurul anului 1193, la Lauingen în Bavaria. La vârsta de 16 ani a fost dus de un unchi al său la Padova, spre a-și completa studiile universitare. Aici s-a întâlnit cu Giordano de Saxonia, superiorul general al călugărilor dominicani, om de o mare cultură și cu o viață spirituală deosebită. El l-a convins pe Albert să îmbrătișeze viața călugărească.

În 1229, Albert a îmbrăcat haina călugărească a fratițlor predicatori, și a fost trimis la Colonia (astăzi Koln), unde se afla școala cea mai importantă a Ordinului dominican. Ca un adevărat geniu enciclopedic, el a pătruns cele mai adânci taine, atât în știintele naturale, cât și în cele speculative. Interesul universal pentru cultură și preocupările didactice au mers mână în mână cu străduința pentru desăvârșirea intelectuală, spirituală: "Doamne Isuse, se ruga el, îți cerem ajutorul tău ca să nu ne lăsăm amețiți de cuvintele măgulitoare despre noblețea familiei, despre prestigiul Cinului călugăresc, despre forțele de atracție ale științei".

A predat în universitățile de Hildesheim, Freiburg, Regensburg, Strasbourg, Koln și Paris. Printre studenții săi l-a avut pe Sfântul Toma de Aquino, la care a descoperit însușirile excepționale de gânditor. Când superiorii i-au încredințat sarcina de conducător al provinciei călugărești din Germania, Albert a părăsit catedra și s-a dăruit cu totul acestei misiuni; a căutat să fie permanent la dispoziția comunităților încredințate, pe care le-a vizitat străbătând per pedes apostolorum diferitele ținuturi ale Germaniei, cerșind de-a lungul drumului hrana necesară și adăpostul pentru noapte. Ulterior, a fost chemat la Roma și obligat să primească numirea ca Episcop de Ratisbona (Regensburg). A devenit proverbială dezlipirea sa totală de comoditățile la care funcția ce o îndeplinea îi dădea dreptul: "în casele sale de bani nu se afla nici un ban; nici o picătură de vin în butoaie, nici un pumn de grâu în hambare".

A condus Dieceza numai timp de doi ani; apoi a cerut și a obținut să fie eliberat din această funcție și s-a întors la viața călugărească în mănăstirea de la Wurzburg, reluându-și cursurile la universitatea din Colonia. Ajuns la adânci bătrânețe și simțindu-se obosit, s-a îngrijit să i se pregătească un mormânt, la care se ducea zilnic și recita oficiul pentru morți, cu gândul de a se pregăti la o moarte bună. A încetat din viață la Colonia, în ziua de 15 noiembrie 1280. Papa Pius al XI-Iea l-a declarat sfânt în anul 1931, iar Papa Pius al XII-lea l-a proclamat patron al celor care se ocupă cu științele naturale. Pentru calitățile sale extraordinare și activitatea sa în domeniul învățământului, i s-a acordat supranumele de "cel Mare" și "Doctor Universal".

***

Prenumele Albert provine din alăturarea a două cuvinte germanice vechi: adjectivul berth = strălucitor, glorios, și prescurtarea cuvântului adal = nobil; împreună exprimă ideea: nobil plin de strălucire. Albert cel Mare a adăugat numelui său strălucirea cea mai nobilă: strălucirea sfințeniei și a știintei.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire