pregateste pagina pentru tiparire

































 
 STUDIU 

Mic dicționar creștin catolic
pr. Ioan Tămaș

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Căutare

Carisme
(Din gr. chárisma, derivat din cháris, har). Haruri speciale prin care Duhul Sfânt îi face pe credincioși capabili și dispuși să primească diferite activități și slujiri folositoare pentru reînnoirea și creșterea Bisericii (cf. LG 12). Extraordinare sau simple și umile, carismele au, direct dau indirect, o utilitate eclezială, fiind rânduite spre creșterea Bisericii, spre binele oamenilor și după trebuințele lumii. Ele trebuie acceptate cu recunoștință din partea celui care le primește, dar și de toți membrii Bisericii. Căci ele sunt o minunată bogăție a harului pentru vitalitatea apostolică și pentru sfințirea întregului Trup al lui Cristos; cu condiția totuși să fie vorba de daruri care vin cu adevărat de la Duhul Sfânt și care să fie exercitate după iubire, adevărata măsura a carismelor. În acest sens e întotdeauna necesară discernerea carismelor. Nici o carismă nu dispensează de referirea și supunerea față de Păstorii Bisericii (cf. CBC 798- 801). Termenul carismă este menționat de 16 ori în epistolele sfântului Paul și o dată în cele ale lui Petru (cf. 1Pt 4,10). Sfântul Paul consideră ca făcând parte din rândul carismelor slujirea de apostol, de profet, de învățător, de evanghelist și păstor (cf. 1Cor 12,28); de asemenea, chemările speciale, cum ar fi chemarea la celibat (cf. 1Cor 7,7) și diferitele acțiuni utile comunității: îndemnurile, învățătura, faptele de milostenie, darul de a vindeca, de a face minuni, de a profeți, darul limbilor (cf. 1Cor 12,8-10). Însă mai presus de toate aceste daruri este iubirea (cf. 1Cor 13,11).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire