pregateste pagina pentru tiparire

































 
 STUDIU 

Mic dicționar creștin catolic
pr. Ioan Tămaș

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Căutare

- J -

Joia Sfântă
Joia dinaintea sărbătorii Paștelui, una din cele mai mari solemnități liturgice, prima zi a Tríduum-ului Pascal. Este ziua în care se celebrează instituirea sfintei Euharistii și a sfintei Preoții de către Domnul nostru Isus Cristos. La Liturghia de dimineață, celebrată de episcop, are loc sfințirea uleiurilor. Mai este numită și Joia Mare.

Joia Verde
Denumirea populară a sărbătorii "Trupul Domnului".

Jubileu
(Din ebr. jóbel, sunet de corn; apoi în gr. iobeláios, iar în lat. iubilaéus). În Vechiul Testament era anul sabatic ce se celebra o dată la cincizeci de ani, adică după șapte grupe de șapte ani sau "șapte săptămâni de ani", an de iertare generală a datoriilor, a pedepselor și a greșelilor (cf. Lev 25,8-22). Începând de la 1300, pe timpul pontificatului Papei Bonifaciu al VIII-lea, s-a introdus în Biserica Catolică obiceiul celebrării anului sfânt al mântuirii (jubileul), mai întâi o dată la o sută de ani, apoi mai des, iar actualmente o dată la douăzeci și cinci de ani. Cu prilejul jubileului, Biserica acordă indulgența plenară solemnă tuturor credincioșilor care se spovedesc, se împărtășesc și îndeplinesc rugăciunile prescrise. Până în prezent Biserica a celebrat 28 de jubilee.

Judecată
(Din lat. iudícium). În legislația canonică, proces pentru definirea unor controverse, care se desfășoară după o procedură specială în fața unui tribunal bisericesc competent.

Judecată particulară
Judecata la care este supus fiecare om îndată după moarte (cf. DS 1304-1306). "Fiecare om își primește în sufletul său nemuritor răsplata veșnică îndată după moarte, într-o judecată particulară făcută de Cristos, judecătorul celor vii și al celor morți" (CBC 1051).

Judecată temerară
Admiterea ca adevărată, fără temei suficient, a existenței unei vini morale la aproapele.

Judecată universală
Judecata care va avea loc la a doua venire a lui Cristos cînd el îi va judeca pe toți oamenii, atât pe cei vii cât și pe cei morți (DS 10; 13; 14; 76; 159 ). În fața lui Cristos, care este Adevărul, va fi descoperit în mod definitiv adevărul despre relația fiecărui om cu Dumnezeu. După judecata universală cei buni vor merge în paradis, iar cei răi în iad. Mai este numită și "Judecata de pe urmă" sau "Judecata de apoi".

Judecători diecezani
Preoți, în număr de cel puțin cinci, doctori sau măcar licențiați în Dreptul canonic, numiți de episcopul diecezan pentru un timp determinat pentru a judeca în tribunalul diecezan. Înainte se numeau judecători sinodali. Conferința episcopilor poate permite ca și laicii (bărbați și femei) să fie numiți judecători, dacă sunt experți în Dreptul canonic. În caz de necesitate, unul din ei poate fi ales pentru a forma colegiul sau completul de judecată împreună cu doi judecători preoți.

Jurământ
(Din lat. iuraméntum). Chemarea lui Dumnezeu ca martor cum că ceea ce se afirmă este adevărat sau ceea ce se promite va fi îndeplinit. Jurământul e asertoriu când confirmă o afirmație ce privește trecutul sau prezentul; e promisoriu când confirmă o făgăduință. Jurământul poate fi făcut numai pentru un motiv grav și just. Sfințenia Numelui lui Dumnezeu pretinde să nu se recurgă la jurământ pentru lucruri fără importanță.

Jurisdicție
(Din lat. íuris díctio, manifestare a dreptului). În Dreptul canonic, înseamnă dreptul și datoria de a conduce în cadrul Bisericii. În general este numită "putere de conducere" (potéstas regíminis). Se diferențiază în legislativă, judiciară și executivă sau administrativă. La nivel de Biserică universală, aceste trei funcții le deține papa singur și Colegiul episcopilor împreună cu papa; la nivel de Biserică particulară, le deține episcopul diecezan și cei echivalați de către drept episcopului diecezan: abatele teritorial, prelatul teritorial, vicarul apostolic, prefectul apostolic și administratorul apostolic. În Biserică nu există separarea puterilor. Numai cei care au primit sacramentul Preoției pot fi titulari ai puterii de conducere sau de jurisdicție. La exercitarea acestei puteri pot colabora și laicii, în limitele stabilite de drept.

Jurisprudența ecleziastică
(Din lat. iurisprudéntia ecclesiástica). Interpretarea legilor făcută de tribunalele ecleziastice care aplică legile generale la cazuri particulare. În sens strict, interpretarea legilor făcută de tribunalele Curiei romane, singura recunoscută ca sursă de drept suplinitor.

Justificare
(Din lat. iustificátio). Termen paulin care înseamnă actul prin care Dumnezeu îl duce pe om de la starea de păcat și dușmănie cu el la starea de sfințenie și de fiu adoptiv al său și îl face capabil de mântuire. Această schimbare sau trecere începe aici pe pământ, unde omul, prin Biserică și Duhul Sfânt, primește de la Dumnezeu darul credinței și al speranței, necesar pentru a trăi noi dimensiuni religioase și morale. Justificarea comportă iertarea păcatelor, sfințirea și înnoirea omului lăuntric. Ea ne-a fost meritată prin pătimirea, moartea și învierea lui Cristos, ne este acordată prin Botez și ne conformează dreptății lui Dumnezeu care ne face drepți. Ea are ca scop slava lui Dumnezeu și a lui Cristos și darul vieții veșnice. Este lucrarea cea mai minunată a îndurării lui Dumnezeu.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire