pregateste pagina pentru tiparire

































 
 STUDIU 

Mic dicționar creștin catolic
pr. Ioan Tămaș

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Căutare

- N -

Naos
[ Navă ]

Navă
(Din lat. návis, corabie). Partea principală a unei biserici, situată între altar și pronaos. I se mai spune și náos. Unele biserici au trei sau chiar cinci nave paralele. În acest caz, nava din mijloc este numită navă principală, iar celelalte nave laterale.

Naș-nașă
În antichitatea creștină, era garantul (spónsor) care prezenta Bisericii pe aspirantul la Botez, adică pe catecumen, și îl ajuta în perioada de pregătire baptismală. Rolul nașilor nu a încetat niciodată în Biserică. Actualmente nașul (nașa) este persoana care îl însoțește pe un copil, alături de părinți, sau pe un adult la sfântul Botez și trebuie să aibă grijă ca cel botezat să ducă o viață creștină conformă cu Botezul și să îndeplinească cu fidelitate obligațiile inerente acestui sacrament. Și cel care se miruiește este însoțit de un naș (nașă) care are datoria de a se îngriji ca persoana miruită să se comporte ca un adevărat martor al lui Cristos și să îndeplinească obligațiile ce izvorăsc din acest sacrament. Cei care se căsătoresc nu sunt însoțiți de "nași", ci de "martori". Cineva e "martor" și nu "naș" la Căsătorie.
[ Martor ]

Necurăție
Unul din cele șapte păcate capitale, care constă în dorința dezordonată după plăcerea venerică sau desfătarea dezordonată în aceasta. Plăcerea sexuală e dezordonată din punct de vedere moral cînd este căutată pentru ea însăși, în mod separat de scopurile procreării și unirii căsătorești (cf. CBC 2351).

Neocatecumenat
Itinerar de inițiere creștină, care urmează etapele catecumenatului din Biserica primară (kerygmă, precatecumenat, catecumenat, alegere), cu scopul de a-i ajuta pe creștini să descopere sau să redescopere obligația de a duce o viață creștină autentică, în conformitate cu credința primită la Botez. E vorba de un "drum" propus unor persoane deja botezate, dar care nu au o suficientă formare creștină. Promotorii acestei mișcări în sânul Bisericii Catolice, apărută în anul 1962 și aprobată de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1990, sunt spaniolii Kiko Arguello și Carmen Hernandez. Există aproximativ 10.000 de comunități catecumenale în toată Biserica.

Neofit
(Din gr. neóphytos, nou-născut). Denumire dată unui adult botezat de curând (cf. 1Tim 3,6).

Neprihănita Zămislire
(În lat. Immaculáta Concéptio). Dogmă, definită de Papa Pius al IX-lea la 8 decembrie 1854 prin enciclica Ineffábilis Déus, conform căreia Preasfânta Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, printr-un privilegiu unic și un har special din partea lui Dumnezeu, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost scutită de pata păcatului originar din prima clipă a existenței ei. Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, devenită universală în anul 1908, este celebrată anual la 8 decembrie.

Nihil obstat
(Expr. lat., "nu se opune nimic"). Denumire dată avizului favorabil al cenzorului înainte de tipărirea unei cărți care tratează probleme de credință sau de morală. Formula întreagă este níhil óbstat quóminus imprimétur (nimic nu se opune ca să se tipărească). Expresia aceasta poate fi înlocuită cu aceea de Imprími pótest (poate fi tipărit). Actualmente nu e necesar ca o carte să aibă imprimată pe ea Níhil óbstat, în schimb e necesar Imprimátur-ul.

Nostra aetate
(Expr. lat., "în epoca noastră"). Declarație a Conciliului al II-lea din Vatican, promulgată la 28 octombrie 1965, cu privire la relațiile Bisericii Catolice cu religiile necreștine: hinduismul și budismul, islamismul și iudaismul.

Notar
(Din lat. notárius, secretar, cel care ia notă; actuárius, stenograf). În curia diecezană, persoana numită de episcopul diecezan care are sarcina de a redacta, înregistra și clasa actele pe care le autentifică prin propria semnătură. Prezența sa e necesară la procesele bisericești, iar actele nesemnate de el sunt nule. Cancelarul curiei diecezane este și notar "ad ómnia".

Note teologice
Calificative date de magisteriul Bisericii unor teze teologice, care arată valoarea lor dogmatică. Cele mai importante sunt: De fíde divína; De fíde divína et cathólica; De fíde ecclesiástica; Próxima fídei; Theológice cérta

Notele Bisericii
Începând cu sec. al XVI-lea, apologeții au indicat patru note (semne sau calități) care caracterizează Biserica și care permit oricui să recunoască adevărata Biserică. Aceste note esențiale ale Bisericii, luate din simbolul niceno-constantinopolitan, sunt: unicitatea, sfințenia, catolicitatea și apostolicitatea.

Noua evanghelizare
Sintagmă introdusă recent în limbajul teologico-pastoral, care înseamnă redescoperirea valorilor culturale, morale și sociale creștine mai ales în țările creștine secularizate. Nu înseamnă prozelitism, cum greșit afirmă unii, ci întoarcerea omului de azi și a societății în general la Evanghelia lui Cristos.

Noul Testament
A doua parte a Sfintei Scripturi (prima e Vechiul Testament) care cuprinde cele douăzeci și șapte de cărți inspirate de Duhul Sfânt: patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, douăzeci și una de Scrisori apostolice și Apocalipsul. Toate cuprind o perioadă de timp de aproape un secol: de la nașterea lui Isus Cristos până la moartea evanghelistului Ioan. Termenul "testament" are sensul de alianță. Noua și veșnica alianță încheiată de Dumnezeu cu oamenii a fost sigilată pe Cruce prin Sângele lui Cristos. "Cuvântul lui Dumnezeu, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede, se înfățișează și își arată în mod eminent forța în scrierile Noului Testament" (DV 17). "Aceste scrieri ne dezvăluie adevărul definitiv al Revelației divine. Obiectul lor central este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, faptele, învățăturile, pătimirea și glorificarea lui, precum și începuturile Bisericii sub lucrarea Duhului Sfânt" (CBC 124).

Novenă
(Din lat. novéni, num. distr., de nouă ori). Rugăciuni făcute timp de nouă zile fără întrerupere, cu scopul de a cinsti un mister al Domnului sau un sfânt, ori de a dobândi un har special de la Dumnezeu.

Novice
(Din lat. novícius, derivat din nóvus, nou). În institutele călugărești, persoana care se pregătește să îmbrățișeze viața călugărească. Pregătirea durează cel puțin un an și cel mult doi, conform constituțiilor fiecărui institut, într-o casă a institutului, destinată special acestui scop, sub conducerea unui maestru de novici.

Noviciat
1. Casa în care novicii se pregătesc pentru a întra într-un institut călugăresc. 2. Timpul cât durează această pregătire. 3. Însăși pregătirea pentru viața consacrată, care are ca scop cunoașterea mai exactă de către novici a vocației lor, experimentarea modului de viață specific institutului pe care l-au ales, modelarea minții și inimii după spiritul institutului, precum și confirmarea intenției și capacității lor de către superiori.

Nunțiatură
Reprezentanță diplomatică a Sfântului Scaun într-o țară, condusă de un nunțiu sau pronunțiu. Sediul unde funcționează această reprezentanță. Funcția de nunțiu sau pronunțiu.

Nunțiu
(Din lat. núntius, mesager). Legat papal cu rang de ambasador și cu dreptul de a fi decan al corpului diplomatic în țara unde este acreditat.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire